Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Israeliții au făcut Lucruri care nu I-au plăcut Lui Dumnezeu. Ei L-au uitat Pe Domnul cel adevărat, Slujind, în ăst fel, Baalilor Și tuturor idolilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Fiii lui Israel au făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului. L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, și au slujit baalilor și așerelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Israelienii au făcut fapte despre care Iahve le spusese că sunt rele. L-au uitat pe Dumnezeul lor care se numește Iahve; și astfel au slujit imaginilor lui Baal și Astartei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Fiii lui Israél au făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, l-au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și i-au slujit pe Baáli și pe Așére.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul și au slujit baalilor și idolilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și copiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și au slujit Baalilor și Astarteelor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 3:7
28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Apoi, după aceste toate, El, Astarteei, i-a cioplit Un idol. Astfel, s-a vădit Că mult mai rău el s-a purtat, Decât aceia care-au stat Pe scaunul lui Israel, ‘Nainte de a fi domn el. Ca toți ceilalți de pân’ atunci, Ale lui Dumnezeu porunci, Mereu, el le-a nesocotit, Încât mânia I-a stârnit.


Strânge întregul Israel, La muntele chemat Carmel. Ia și prorocii cei pe care Idolul vostru – Baal – îi are. Sunt patru sute și cincizeci Acei proroci. Când ai să pleci, Să-i strângi și pe acei pe care A voastră Astartee-i are. Căci dacă stai să îi socoți, Ei, patru sute, sunt, de toți. La masa Izabelei stau, Unde, de hrană, parte au.”


Toate-Astarteele aflate, In Iuda, au fost dărâmate. Tăiatu-s-au stâlpi idolești Și oseminte omenești Puse au fost, în locul lor.


Din ordinu-mpăratului, S-a scos din Casa Domnului – Spre a fi ars – idolul care, Spre cinste, Astarteea-l are. Pe a Chedronului câmpie, A fost adus ca ars să fie, La albia pârâului Cari este al Chedronului. Cenușa lui a fost luată, În urmă, și-a fost aruncată Peste mormintele pe care Poporul de Iudei le are.


Asa, chiar și pe a lui mamă – Aceea cari, Maca, se cheamă – Când Astarteei i-a-nchinat Un idol, s-a înfuriat. N-a mai lăsat-o la domnie, Împărăteasă ca să fie, Iar al ei idol l-a sfărmat, L-a ars și-apoi l-a aruncat În apele Chedronului.


Și-au părăsit Casa pe care Al lui Israel Domn o are, L-au părăsit pe Domnul lor, Slujind doar Astarteelor Și idolilor. Imediat, Domnul, pe ei, S-a mâniat. Ierusalimul, negreșit, De-a Lui urgie-a fost lovit, Căci vinovați – cum s-a văzut – Față de El, ei s-au făcut.


Mai multe rugi pe cari Manase, Lui Dumnezeu, le înălțase Și-asemenea felul în care Domnul îi dete ascultare, În cartea lui Hozai sunt scrise. Multe păcate făptuise Manase, și rele-a făcut. Acestea toate s-au trecut În cartea lui Hozai. La fel, Locul în cari zidise el Acele înălțimi pe care Aduceau jertfe fiecare Și cel pe care a-nălțat Idolul care închinat Fusese Astarteelor, Sau cele ale zeilor – ‘Nainte de-a fi fost smerit, De către Domnul – negreșit, Tot de Hozai sunt însemnate Și-n a lui carte așezate.


Ceea ce tatăl său surpase, A ridicat, din nou, Manase. Lui Bal, altare i-a zidit Și înălțimi a construit. El, Astarteei, i-a făcut Idoli, precum a mai avut Mai înainte, când în țară, Alți împărați, răi, se aflară. Apoi, în fața tuturor Oștirilor cerurilor, S-a închinat și le-a slujit.


Opt ani făcuse Iosia De când în Iuda-mpărățea, Atuncea când s-a apucat, Pe Domnul, de L-a căutat, Iar când ajunse – la domnie – De doisprezece ani să fie, A început și-a curățit Țara lui Iuda. A zdrobit Toate-nălțimile aflate În țară și-n a lui cetate. De-asemenea, au fost zdrobite Chipuri turnate și cioplite Și-apoi chipul idolilor, Ce sunt ai Astarteelor.


Altarele le-a dărâmat, Chipuri cioplite a sfărmat, Precum și al idolilor Cari sunt ai Astarteelor. Toți stâlpii care se aflau Acolo și care erau În cinstea soarelui ‘nălțați, Au fost, atuncea, retezați, Pentru că împăratu-a vrut, Totul, în praf, a fi făcut, Pentru ca-ntregul Israel, Să fie curățat, astfel. Către Ierusalim apoi, Luat-a drumul, înapoi.


Fiindcă s-au amestecat Cu neamuri și au învățat Faptele rele – ale lor –


Slujind, apoi, idolilor Cari pentru ei s-au dovedit A fi o cursă. I-au jertfit,


Când în Egipt au locuit, Părinții noști’ nu s-au gândit La semnele ce le făceai Și la-ndurarea ce-o aveai Față de ei. Răuvoitor, Precum și neascultător – La Marea Roșie aflat – Poporul nost’ s-a aratat.


Din contră, să le dărâmați Altarele! Să sfărâmați Toți stâlpii lor, cei idolești! Tu, la pământ, să le trântești Apoi, toți idolii străini!


Dar cred ei că, prin visul lor, Vor face ca al Meu popor Să-Mi uite Numele, vreodat’, Așa precum Mi l-au uitat Părinții lui, când au trăit, Căci Baalilor ei le-au slujit?


„Ascultă dar, al meu îndemn: Să nu-ți așezi idoli de lemn, Lângă altarul Domnului.


Mereu dar, seama, să luați Și sufletul să vi-l vegheați, În zilele ce le-ați primit, Pe astă lume, de trăit, Ca nu cumva, în urmă, voi S-ajungeți să uitați apoi, Lucruri pe care le-ați văzut, Însă din inimi le-ați pierdut. Să spuneți tot ce s-a-ntâmplat, Celor ce vă vor fi urmat.


Să nu uitați – cumva – apoi, De Dumnezeul vostru, voi, Încât să nu Îi împliniți Poruncile ce le primiți, Și legi și rânduieli pe care Azi vi le dau, la fiecare.


Seama luați, să nu vă fie Inima plină de mândrie Și-apoi, de Domnul, să uitați – De Cel de care-ați fost scăpați, Din al Egiptului ținut Și din robi, liberi v-a făcut;


Voi să vă amintiți, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, Pentru ca să vă dea putere, Să dobândiți acea avere, Să-Și împlinească-apoi, cuvântul Și să Își țină legământul Ce l-a făcut, cu jurământ, Cu cei care, părinți, vă sânt.


Israeliții au făcut, Din nou, lucruri ce n-au plăcut, Lui Dumnezeu. S-a supărat Domnul, atunci, și-a-ntărâtat, Contra Israeliților, Pe cel ce fost-a domnitor Peste-al Moabului ținut. Numele care l-a avut Ăst împărat, era Eglon.


Domnul, atunci când i-a văzut, S-a mâniat și i-a vândut La cel care împărățea Peste Mesopotamia. Cușan-Rișataim e-acel Stăpânitor; în acest fel, Israeliți-au fost lăsați, Opt ani de zile încheiați, Supuși acelui împărat.


În acea noapte – într-un vis – Domnul, lui Ghedeon, i-a zis: „Să iei vițelul cel pe care, Tu știi că tatăl tău îl are. Un taur, să mai iei apoi, De șapte ani. Vino-napoi, Căci vreau să fie nimicit Altarul ce i-a fost zidit Lui Bal, de către tatăl tău. Să nimicești altarul său, Și taie stâlpul închinat La Astartee, stâlp aflat Deasupra. Când ai să sfârșești,


Când Ghedeon pieri și el Din astă lume, Israel A început iar, de-a curvit Cu Balii, iar pe Bal-Berit L-au pus drept dumnezeu al lor, Cinstit de un întreg popor.


Israeliții au uitat De Domnul care i-a scăpat Din mâinile vrăjmașilor Ce se aflau în jurul lor.


De Dumnezeu, și-a amintit, Din nou, poporul asuprit Și, către El, iar a strigat, Când a fost tare apăsat: „Iată că am păcătuit, Pe Domnul, când L-am părăsit, Ca să slujim doar Baalilor, Precum și Astarteelor. Spre noi – o Doamne – să privești Acum și să ne izbăvești De-ai noști’ vrăjmași, pentru că noi Te vom sluji pe Tine-apoi!”


Ei au uitat de Dumnezeu, Căci n-au vrut a-L urma mereu. Purtările, când le-a văzut, El, lui Sisera, i-a vândut – Capul oștirii din Hațor. În mâna Filistenilor Ajunse – astfel – Israel. Stăpân mai fost-a peste el Cel ce era încoronat, Peste Moab, ca împărat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ