Judecători 3:30 - Biblia în versuri 2014

³⁰ În ziua ‘ceea, negreșit, Moabul tot a fost smerit, Sub mâinile lui Israel, Iar țara a primit, astfel, O bine meritată tihnă, Având, optzeci de ani, odihnă.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³⁰ În ziua aceea, Moabul a fost supus de către Israel și, astfel, țara a avut liniște timp de optzeci de ani.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁰ În acea zi, Israel a umilit Moabul; și astfel, în țară a fost pace pentru o perioadă de optzeci de ani.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁰ În ziua aceea, Moáb a fost umilit sub mâna lui Israél. Apoi țara a avut liniște timp de optzeci de ani.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁰ În ziua aceea, Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Și țara a avut odihnă optzeci de ani.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁰ Și în ziua aceea Moabul a fost supus sub mâna lui Israel. Și țara a avut odihnă optzeci de ani.

Judecători 3:30 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Judecători 3:11

Țara a căpătat odihnă Și patruzeci de ani de tihnă, Avut-au ai lui Israel Copii, până când Otniel, Însărcinarea, și-a-mplinit Și-apoi, din lume, a pierit.

Judecători 3:29

Cu sabia, vreo zece mii Din ai Moabului copii, Și i-au ucis. Deși erau Voinici și toți se arătau Viteji, în lupta ce s-a dat Nimeni, din ei, nu a scăpat.

Judecători 3:31

Ehud, apoi – într-un sfârșit – Din astă lume, a pierit. Șamgar, pe urme, i-a călcat. El era fiul lui Anat. De un otig s-a folosit – De plug – cu care i-a lovit Pe Filisteni, când i-a bătut Și șase sute au căzut Uciși de mâna lui. Astfel, Șamgar a fost, în Israel, Știut drept un izbăvitor, Pentru smeritul său popor.

Judecători 5:31

Așa să piară toți cei răi, O Doamne, toți vrăjmașii Tăi! Însă acei ce Te iubesc, Ca soarele se dovedesc, Când peste-naltul cerului Se-arată, în puterea lui.” Țara a căpătat odihnă, În patruzeci de ani de tihnă.

Rut 1:2

Omul acela se numea Elimelec; soață avea, Pe o femeie Efratită – Naomi, ea era numită; Primul său fiu era Mahlon, Iar cel de-al doilea, Chilion. Cu toții, Efratiți, erau Și-n Betleem, casă, aveau; Dar foametea i-a alungat Și în Moab s-au așezat, Pentru o vreme, de-au trăit.