27 În muntele ce-a fost sortit Lui Efraim, el s-a suit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat. Israelul s-a adunat, Iar el s-a pus conducător, Peste acel întreg popor. Israeliții l-au urmat, Și-atunci Ehud a cuvântat:
27 Imediat ce a ajuns acolo, a sunat din trâmbiță pe muntele lui Efraim. Fiii lui Israel au coborât împreună cu el de pe munte, acesta fiind în fruntea lor.
27 Imediat după ce a ajuns acolo, a sunat din corn prin toată regiunea muntoasă locuită de urmașii lui Efraim. Israelienii au coborât împreună cu el de pe munte. Ehud mergea în fața lor.
27 Și a fost așa: când a venit, a suflat în trâmbiță în ținutul muntos al lui Efraim și copiii lui Israel s‐au pogorât cu el din ținutul muntos și el înaintea lor.
Ea a vorbit poporului – Care-n cetate locuia – Cu-nțelepciunea ce-o avea Și astfel, l-a înduplecat. Capul lui Șeba l-au tăiat Și pe deasupra zidului, L-a aruncat poporului Care cetatea-a-mpresurat. Ioab, atunci, a ridicat Împresurarea și-a pornit, Către Ierusalim, grăbit, Iar cei care erau cu el, Acasă s-au întors, astfel.
Când oamenii au auzit Aceste lucruri, s-au grăbit Să-și scoată straiele, pe care, Le așezară – fiecare – Pe trepte unde se găsea Iehu, pe ele, ca să stea. Apoi, din trâmbiți au sunat, Strigând: „Iehu e împărat!”
Atunci, m-am dus la dregători, La cei mai mari conducători, La celălalt popor aflat Acolo, și am cuvântat: „Să nu vă temeți! Fiecare, De Dumnezeul nostru mare, Să-și amintească! Să luptați Pentru familii, pentru frați, Pentru-ale voastre case-apoi!”
Iosua zise: „Am aflat Că sunteți mulți. Deci, să intrați Iute-n pădure, s-o tăiați Ca să vă faceți loc apoi, Și-o să-ncăpeți, astfel, și voi, În țara Fereziților, Precum și-a Refaimiților; Pentru că după cum vorbiți, Prea strâmt, acuma, îl găsiți Voi, muntele lui Efraim.”
În munte, voi o să puteți, Cu forța voastră să intrați Și-apoi, pădurea s-o tăiați. Toate ieșirile din coaste, Atuncea, fi-vor ale voastre Și astfel, o să reușiți Să-i alungați pe Canaaniți, Chiar dacă-i tare-al lor popor Și sunt, din fier, carele lor.”
Abimelec muri, și-ndat’, Tola, în urmă-i, s-a sculat. Fiul lui Pua, a fost el Și al lui Dodo, tot la fel. Acest bărbat ieșise dar, Din ramura lui Isahar, Ca izbăvit a fi prin el, Întreg poporul Israel. El, în Șamir, a locuit, Ținut care este găsit În muntele acel pe care Neamul lui Efraim îi are.
Pe vremea când nu s-a aflat, În Israel, vreun împărat, Trăia un om, de neam Levit. Omul acel a locuit În muntele pe care-l știm Că este al lui Efraim. O țiitoare, el avea; Din Betleem fusese ea.
Dar până când au priceput Tot ceea ce s-a petrecut, Ehud să fugă-a izbutit Și a ajuns, nestingherit, La pietrării, unde-a scăpat, Căci spre Seira, s-a-ndreptat.
Din Efraim, în rânduri trec Locuitori din Amalec. Oștenii tăi acuma vin, În urma ta, din Beniamin. Mari căpitani te-au însoțit; De la Machir, ei au venit. Cârmuitori, apoi, veniră Care, din Zabulon, ieșiră.
Duhul lui Dumnezeu, apoi, Pe Ghedeon, l-a îmbrăcat. Din trâmbiță el a sunat Și lui Abiezer apoi, Veste i-a dat, ca la război, Să-l însoțească, negreșit.
Pentru a nu-i lăsa scăpare, Soli, Ghedeon iute-a trimis, Care în acest fel au zis, În muntele lui Efraim: „Haidem cu toții, să ieșim, Să-i ținem piept lui Madian, Pân’ la Bet-Bara și Iordan! Să le tăiem dar oștilor, Intrarea-n vadul apelor!” Bărbații care s-au găsit În Efraim, s-au repezit Și-au ocupat, în calea lor, Îndată, vadul apelor, Pân’ la Bet-Bara și Iordan, Spre a-l opri pe Madian.
Oastea de Filisteni, aflată La Ghibea, fost-a spulberată, De către Ionatan. Apoi, Veștile despre-acest război, În țară, s-au întins, de-ndat’, Încât, de luptă, a aflat Tot neamul Filistenilor. Saul a pus ca, în popor, Să sune trâmbița, zicând: „Sunați din trâmbiți, până când, Evreii toți vor fi aflat, Tot ceea ce s-a întâmplat”