Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 3:20 - Biblia în versuri 2014

20 Iar în odaia cea de vară, Numai Ehud s-a mai aflat Și împăratul, așezat Pe al său jilț. Ehud s-a dus, În fața lui Eglon, și-a spus: „Am un cuvânt a-ți spune eu, Ce este de la Dumnezeu.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Ehud s-a apropiat de el. Acesta stătea singur în camera lui de sus cea răcoroasă. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!“. Regele s-a ridicat de pe tron.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Ehud s-a apropiat de el. Eglon stătea singur în camera lui de vară care era pe acoperiș. Ehud i-a zis: „Am un mesaj din partea lui Dumnezeu pentru tine!” Atunci regele s-a ridicat de pe scaun.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Ehúd a intrat la el pe când stătea în camera răcoroasă pe care o avea numai pentru el. Ehúd i-a zis: „Am un cuvânt foarte important pentru tine”. Și el s-a ridicat de pe tron.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară și a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și Ehud a venit la el. Și el ședea în odaia de sus răcoroasă care era numai pentru el. Și Ehud a zis: Am un cuvânt de la Dumnezeu pentru tine. Și el s‐a ridicat de pe scaun.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 3:20
11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Spune-i lui David: „M-am gândit Ca trei nenorociri s-adun Și-n a ta față să le pun. Alege una – cum vei vrea – Iar Eu te voi lovi cu ea!”


Ezra deschise cartea-ndată, Iar toată lumea adunată, Iute-n picioare, s-a sculat.


Voi toți – fiii lui Dumnezeu – Slavă și cinste-I dați, mereu!


Teamă de Tine, cine n-are, Când Tu ești Împăratul lor, Al tuturor neamurilor? De Tine doar – de bună seamă – Trebuie toți ca să se teamă, Căci dintre oamenii deștepți, Dintre ai lumii înțelepți, Nu se găsește nimenea Care să-Ți fie-asemenea.


Ascultătorii s-au aflat, Cu toți, în casa cea de iarnă, Căci frigul prinse să se-aștearnă. În an, tocmai se potrivea, Luna a noua că-ncepea. În fața împăratului, Lumina para focului. Focul care îi încălzea, Foc de cărbuni se dovedea.


Iar casele ce-au fost zidite Spre a fi vara folosite, Le nimicesc. De-asemenea – Atunci – zdrobite vor cădea Și casele de locuit, Cari pentru iarnă s-au zidit. Palatele ce-s construite Din fildeș, fi-vor nimicite. Și casele – se va vedea – În vremea ‘ceea, vor cădea. Așa va fi căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Al Domnului glas strigă tare, Cetății, iar omul cel care Înțelepciune a avut, De al Lui Nume s-a temut!


Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit, Din partea Domnului, și-a spus: „Iată ce veste ți-am adus, Despre această gloată multă: Balac, te scoală și ascultă, Ce-ți spun, despre acest popor! Ascultă fiu al lui Țipor!


S-a întors, singur, înapoi, Din pietrăriile aflate Lângă Ghilgal și, în cetate, În mare taină, a intrat, Mergând în față la-mpărat. Când a ajuns în fața lui, Îi spuse împăratului: „Prea luminate, plecăciune! În taină, am ceva, a-ți spune.” Atuncea, marele-mpărat, „Faceți tăcere!” a strigat. Curtenii săi ieșiră-afară,


Eglon, din jilț, s-a ridicat Și-atunci, Ehud și-a strecurat Stânga, sub strai, unde-și avea, Prinsă, în dreapta, sabia. Fulgerător, a apucat-o Și-n pântece, i-a împlântat-o, Cu sete, încât al ei fier Ajunse până la mâner, Să îl străpungă pe-mpărat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ