Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 21:1 - Biblia în versuri 2014

1 Bărbații toți, din Israel, La Mițpa, au jurat, astfel: „Iată că nimeni dintre noi, Nu își va da fata apoi, După bărbații care vin Din ramura lui Beniamin.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Bărbații lui Israel juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul dintre noi să nu-și dea fata de soție celor din Beniamin!“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Israelienii juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul dintre noi să nu își dea fata ca soție beniamiților!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Oamenii lui Israél au jurat la Míțpa: „Niciunul dintre noi să nu-și dea fiica de soție unuia din Beniamín!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Bărbații lui Israel juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul din noi să nu-și dea fata după un beniamit.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și bărbații lui Israel se juraseră în Mițpa, zicând: Nimeni din noi să nu dea pe fata sa de nevastă lui Beniamin.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 21:1
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Nicicând dar, să nu te grăbești, Vorbe pripite să rostești Cumva-naintea Domnului, Căci El este în cerul Lui, În timp ce tu ești pe pământ.


De vei jura și-ai să rostești „Viu este Domnul, ne-ncetat!” Și drept te vei fi arătat, Cu adevăru-mpodobit – Precum e cel neprihănit – Atuncea, neamurile toate, În El, sunt binecuvântate Și vor ajunge-n acest fel De-a se făli, apoi, cu El.


Atunci, prorocul a plecat La Mițpa și s-a așezat, În urmă, la Ghedalia Cari, pe Achim, tată-l avea, Și a rămas – în acest fel – Lângă poporul său, și el. Puțini Iudei se mai aflară Și mai rămaseră în țară.


Irod s-a oferit, drept dar – Cu jurământ a întărit – Să-i satisfacă, negreșit, Orice dorință va avea.


De dimineață, au venit Iudeii și au uneltit, Iar după-aceea, s-au legat Toți, cu blestem, și s-au jurat Să nu mănânce nimenea, Nimic, nici apă să nu bea, Pân’ Pavel nu va fi ucis.


Ei, pentru Dumnezeu Cel Sfânt, Acuma, plini de râvnă sânt, Însă în ce înfăptuiesc, Nepricepuți se dovedesc:


Atuncea, toți fiii pe care Neamul lui Israel îi are – De la Beer-Șeba începând Și de la Dan, și ajungând În țara Galaadului – Ieșiră-n fața Domnului, La Mițpa, ca să țină sfat.


Luați vor trebui să fie, Din fiecare seminție, Tot zece oameni – dintre noi – Dintre o sută, iar apoi Luați vor trebui să fie Tot câte-o sută dintr-o mie, Și-o mie-apoi din zece mii, Dintre ai lui Israel fii. Ei trebuie ca să se ducă, Să caute și să aducă Merinde pentru-al nost’ popor. În urmă, la-ntoarcerea lor, La Ghibea o să mergem noi – În Beniamin – să-i dăm apoi, Pedeapsa cea mai potrivită Cu mișelia săvârșită.”


Israeliții, înapoi, Se-ntoarseră, trecând apoi, Prin ascuțișul sabiei – În Ghibea – tot poporul ei De Beniamiți, ne-ntârziat. Nici dobitoace n-au cruțat. Foc au mai pus, cetăților Din Beniamin – în calea lor – Și n-au cruțat pe nimenea Care din Beniamin venea.


Întreg poporul s-a sculat, Ca și un singur om, de-ndat’, Și-a zis: „Nici unul dintre noi Nu se va-ntoarce înapoi – La cortul său – să fii pe pace!


Dintre-ale noastre fete, noi Nu vom putea lua apoi, Ca să le dăm, soții să fie În Beniamin. Bine se știe, Că Israelul a jurat, Zicând: „Să fie blestemat Acela care o să vrea, Pe fiica lui, ca să o dea – Nevastă – pentr-un Beniamit!”


Dacă părinții fetelor, Sau – de asemeni – frații lor Au să se plângă mai apoi, Atuncea le vom spune noi: „Pe fete, vă rugăm – dragi frați – Acum, nouă să ni le dați, Pentru că nimeni dintre noi – Câte-o nevastă – în război, Nu și-a luat. Nu voi le-ați dat La Beniamiți, deci, vinovat, Nu poate, nimeni dintre voi, Să fie dovedit apoi.”


Israeliți-au zis apoi: „Cine sunt cei cari – dintre noi – Nu s-au suit la adunare, Atunci când mers-am fiecare, Să stăm în fața Domnului, Pentru a cere sfatul Lui?” De-aceea ei au întrebat, Pentru că toți s-au fost legat, Cu jurământ, contra oricui N-ar merge-n fața Domnului, La Mițpa. Ei, când au jurat, În acest fel, au cuvântat: „Cu moartea, fi-va pedepsit, Cel ce, la Mițpa, n-a venit!”


Acuma, după toate-aceste, Cum facem rost dar, de neveste, Pentru cei care au scăpat Cu viață, căci noi am jurat Precum că nimeni, dintre noi, Nu-și va mai da fetele-apoi, După bărbații care vin Din ramura lui Beniamin?”


Ziua aceea s-a vădit Obositoare, negreșit, Pentru bărbații cei pe care Neamul lui Israel îi are. Saul, pe-al său popor, l-a pus, Atunci, să jure, și a spus: „Mereu, să fie blestemat Omul care va fi mâncat Din pâine, până se-nserează, Până când umbrele se-așează, Și până n-am să mă răzbun Pe-ai mei dușmani și-am să-i răpun!” Și nimenea nici n-a mâncat Până când seara s-a lăsat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ