6 Eu, țiitoarea, mi-am luat-o Și în bucăți dar, am tăiat-o, Pe care le-am trimis astfel, La întreg neamul Israel, Căci am dorit ca să se știe Că s-a făcut o mișelie.
6 Atunci mi-am apucat țiitoarea și am tăiat-o în bucăți, pe care le-am trimis în toată țara moștenită de Israel, căci au comis o ticăloșie și o faptă spurcată în Israel.
6 Atunci am luat-o și am tăiat-o în bucăți, pe care le-am trimis prin toată țara moștenită de Israel. Am procedat așa pentru că ce au făcut ei, este o nedreptate și un lucru oribil în Israel.
6 Mi-am luat concubina și am tăiat-o în bucăți pe care le-am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israél. Căci au săvârșit o mișelie și o nelegiuire în Israél.
6 Mi-am luat țiitoarea și am tăiat-o în bucăți, pe care le-am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israel, căci au săvârșit o nelegiuire și o mișelie în Israel.
6 Și am apucat pe țiitoarea mea și am tăiat‐o în bucăți și am trimis în tot ținutul moștenirii lui Israel, căci au săvârșit o fărădelege și nebunie în Israel.
Fiii lui Iacov au venit, Din câmp, iar când au auzit, Cu Dina, ce s-a întâmplat, Tare de tot s-au supărat – S-au mâniat crunt pe acel Ce-a săvârșit, în Israel – În neamul lor – un greu păcat, Când cu-a lor soră s-a culcat. Această faptă nu putea, Nepedepsită, ca să stea. Astfel, cu cale au găsit, Că trebui-a fi pedepsit Cel care răul l-a făcut; De-acord, cu toții au căzut.
Păziți dar, ce v-am poruncit Și nu luați vreun obicei, Urât de Mine, de la cei Care, aici, au locuit, ‘Nainte de a fi venit, În astă țară, voi să stați. Păziți-vă! Nu vă spurcați, Căci sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.”
Cei care fi-vor arătați, Prin sorți, precum că au luat Din lucrurile ce s-au dat Spre nimicire, să se știe Că arși vor trebui să fie, Cu tot ce au pe-acest pământ, Pentru că sfântul legământ, Al Domnului, l-au încălcat, Prin faptul că n-au ascultat Porunca, săvârșind astfel, O mișelie-n Israel.”
La masă, erau toți, când iată, Casa a fost înconjurată, De niște oameni răi, stricați – Fii ai lui Belial chemați. În poarta casei, au bătut Și-apoi, îndată, i-au cerut, Stăpânului: „Ia seama bine! Scoate-l pe cel ce e cu tine, În uliță, să îl luăm, Cu el, să ne împreunăm!”
Stăpânul casei a ieșit, În uliță, și le-a vorbit: „Vă rog – dragi frați – să vă feriți, Ca nu cumva să săvârșiți Așa un rău! Vedeți prea bine, Că omul a venit la mine. El, oaspete, are să-mi fie. Să nu faceți vreo mișelie!
Spre casă, iar când a sosit, Pe țiitoare a luat-o Și cu cuțitul a tăiat-o În doisprezece părți. Astfel, El a trimis, în Israel – În fiecare seminție – Câte-o bucată, să se știe Ce mârșăvie s-a făcut.
Luați vor trebui să fie, Din fiecare seminție, Tot zece oameni – dintre noi – Dintre o sută, iar apoi Luați vor trebui să fie Tot câte-o sută dintr-o mie, Și-o mie-apoi din zece mii, Dintre ai lui Israel fii. Ei trebuie ca să se ducă, Să caute și să aducă Merinde pentru-al nost’ popor. În urmă, la-ntoarcerea lor, La Ghibea o să mergem noi – În Beniamin – să-i dăm apoi, Pedeapsa cea mai potrivită Cu mișelia săvârșită.”