Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 20:16 - Biblia în versuri 2014

16 Printre toți oamenii acei Care la Ghibea au venit – Tot șapte sute s-au găsit, Care nu-și foloseau apoi, Mâna lor dreaptă, la război. Cu praștia, ei aruncau O piatră, încât reușeau, Un fir de păr, să îl ochească Și fără greș să-l nimerească.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

16 Din tot poporul aceasta, șapte sute de bărbați aleși erau stângaci. Toți aceștia, trăgând cu praștia, puteau ținti chiar și un fir de păr și nu greșeau.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 În toată această mulțime de oameni, existau șapte sute de bărbați foarte capabili. Toți aceștia erau stângaci. Atunci când trăgeau cu praștia, ei puteau lovi cu mare precizie chiar și un fir de păr, fără să își rateze ținta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 În tot poporul acesta erau șapte sute de oameni aleși, care erau stângaci. Toți aceștia trăgeau cu praștia într-un [fir] de păr și nu dădeau greș.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 În tot poporul acesta, erau șapte sute de oameni aleși care nu se slujeau de mâna dreaptă; toți aceștia, aruncând o piatră cu praștia, puteau să ochească un fir de păr și nu dădeau greș.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Între tot poporul acesta erau șapte sute de bărbați aleși, stângaci; toți aceștia aruncau pietre cu praștia într‐un fir de păr și nu dădeau greș.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 20:16
7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Arcași destoinici se vădeau, Încât, să tragă, ei puteau, Cu dreapta – de ar fi voit – Dar și cu stânga, negreșit. De-asemeni, pietre aruncau Oameni-aceștia. Ei erau Din Beniamin și, numărați, Sunt printre ai lui Saul frați.


Oștenii, suliți, au avut, Coifuri și platoșe și scut. Unii și praștii mai aveau, Iar alții, arcuri, foloseau. Armele-acestea – negreșit – De la-mpărat, ei le-au primit.


S-au numărat bărbații care Neamul Israelit îi are – Fără să fie socotiți Cei care fost-au Beniamiți – Și patru sute mii, apoi, S-au găsit buni pentru război, În tot poporul Israel.


Israeliții au strigat, La Dumnezeu, neîncetat, Iar El, atunci, peste popor, A ridicat izbăvitor, Pe un bărbat ce s-a numit Ehud, și care a ieșit Din Beniamin. Acesta, iată, Pe Ghera, l-a avut drept tată. Ehud acesta se vădea Că, dreapta, nu și-o folosea. Atunci, fiii lui Israel Au vrut ca lui Eglon, prin el, Un dar, să-i facă, negreșit.


Cu-al său toiag, el a pornit Spre vale, unde s-a oprit În albia pârâului. A căutat, în unda lui, Și a găsit cinci pietre care Netede-au fost la-nfățișare. Apoi, o parte-a pietrelor, Le-a pus în traista de păstor, Iar altă parte-n buzunar, Să-i fie la-ndemână dar. Praștia-n mână și-a luat Și-n urmă, a înaintat, Spre Filistean. Când l-a zărit,


Atunci când întâmpla-se-va Să se ridice cineva Ca să-ți ia viața, Dumnezeu Îl va lega, pe domnul meu, Într-un mănunchi al celor vii. Sufletul tău – așa să știi – Se va afla-n mănunchiul lor, Iar sufletele tuturor Acelora care sunt răi Și care sunt vrăjmașii tăi, De Domnul, fi-vor pedepsite, Cu praștia, fiind zvârlite.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ