Judecători 2:19 - Biblia în versuri 201419 Dar când murea judecătorul, Îndată, se strica poporul, Căci oamenii se dovedeau A fi mai răi decât erau Părinții lor, iar a lor fire A stăruit în împietrire Și în purtări ce, rele, sânt. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească19 Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăși la căile lor și se perverteau mai mult decât strămoșii lor, ducându-se după alți dumnezei, slujindu-le și închinându-se înaintea lor. Și nu renunțau la faptele și la căile lor rele. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201819 Dar după ce murea acel judecător, ei se întorceau la comportamentul lor (greșit), deviind astfel de la drumul corect chiar mai mult decât predecesorii lor. Astfel, ei se duceau după alți dumnezei, slujeau acestora și se închinau înaintea lor. Nu au acceptat să renunțe la faptele și la comportamentele lor rele. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202019 Când judecătorul murea, se întorceau și deveneau mai răi decât părinții lor mergând după alți dumnezei, slujindu-le și închinându-se lor, nu părăseau lucrurile lor și calea lor cea rea. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu19 Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decât părinții lor, ducându-se după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, și stăruiau în această purtare și împietrire. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193119 Și era așa: când murea judecătorul, se întorceau înapoi și se stricau din nou mai mult decât părinții lor, umblând după alți dumnezei, ca să le slujească și să se plece lor: nu încetau de la faptele lor, nici de la calea lor cea îndărătnică. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Dar când odihnă au avut Din nou, cu toți au început, Legea, de-a nu Îți asculta Și-a face rău în fața Ta. Atuncea, Tu i-ai părăsit Și-ai lor vrăjmași i-au stăpânit. Iarăși, la Tine au strigat, Iar Tu, din nou, i-ai ascultat, Căci îndurare ai vădit, Pentru că iar i-ai izbăvit. De multe ori, poporul Tău Față de Tine-a făcut rău. Dar Tu, mereu, l-ai ajutat.
Căci știu că, după moartea mea, Rele purtări, voi veți avea. Vă veți strica și totodată, Din calea care, arătată, Va fost, de către mine, voi Vă veți abate mai apoi, Și veți ajunge ca să fiți, De mari nenorociri, loviți. Făcând doar rele – tot mereu – Față de-al vostru Dumnezeu, O să ajungeți ca să fie Stârnită-a Domnului mânie, Prin lucruri ce-s nelegiuite, Dintre-ale voastre mâini, ieșite.”
Cât Iosua a viețuit, Întreg poporul I-a slujit Lui Dumnezeu, fără-ncetare. De-asemenea, și-n vremea-n care Bătrânii ce l-au însoțit Pe Iosua, au mai trăit, Căci au văzut, de la-nceput, Ce lucruri mari, Domnu-a făcut Pentru poporul Israel. Poporul I-a slujit astfel, O vreme, Domnului, smerit, Chiar dacă Iosua-a pierit.
Căci și neascultarea, iată, E tot atât de vinovată, Precum, de vină, e ghicirea. De-asemenea, împotrivirea Nu-i mai puțin nevinovată, Decât e închinarea dată În fața terafimilor Și-a tuturor idolilor. Pentru că nu ai împlinit Poruncile ce le-ai primit Din partea Domnului, prin mine, Domnul se leapădă de tine – Precum și tu te-ai lepădat – Și nu vei mai fi împărat.”