Judecători 2:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Domnul îl însoțea, mereu, Pe cel pe cari, peste popor, Îl ridica judecător Și izbăvire îi dădea, Atâta timp cât el trăia, Pentru că-n mila Sa cea mare Văzuse bine cât de tare Erau ai Săi de chinuiți Și cât de greu erau loviți.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁸ Când Domnul le ridica judecători, Domnul era cu fiecare judecător și îi elibera din mâna dușmanilor lor în toate zilele judecătorului. Căci Domnului Îi părea rău când le vedea suspinul înaintea celor ce-i persecutau și-i asupreau.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Atunci când Iahve le desemna un judecător, El îl susținea; și astfel, îi elibera din opresiunea pe care o practicau dușmanii lor. Cât timp trăia acel judecător, ei erau liberi. Lui Iahve I se făcea milă de israelieni când îi vedea gemând înaintea celor care îi persecutau și care îi exploatau.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Când Domnul ridica judecători pentru ei, Domnul era cu judecătorul și-i elibera din mâna dușmanilor lor în tot [timpul] vieții judecătorului, căci Domnului i se făcea milă de suspinele lor din cauza celor care îi asupreau și îi subjugau.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul și-i izbăvea din mâna vrăjmașilor lor în tot timpul vieții judecătorului, căci Domnului I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau și-i chinuiau.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și când le scula Domnul judecători, atunci Domnul era cu judecătorul și‐i mântuia din mâna vrăimașilor lor, în toate zilele judecătorului; căci Domnul se căia la suspinurile lor din pricina apăsătorilor și asupritorilor lor.

Judecători 2:18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 6:6

Nu-i înspre Ziditorul său. Atuncea, Lui i-a părut rău Că l-a făcut pe om. Mâhnit, În al Său cuget, a rostit:

2 Regi 13:4

Dar Ioahaz, când a venit Și-n Israel a-mpărățit, Lui Dumnezeu, el s-a rugat, Iar Domnu-apoi l-a ascultat, Văzând cât o ducea de rău, Sub Sirieni, poporul Său.

Psalmi 12:5

„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”

Psalmi 90:13

Întoarce-Te Doamne, la noi! Cât vei mai zăbovi apoi? Milă s-areți celor ce sânt Drept robi ai Tăi, pe-acest pământ!

Exodul 2:24

El l-a văzut că-i robit greu Și-atunci Și-a amintit Cel Sfânt, Că a făcut un legământ Cu-Avram, Isac și Iacov. El,

Exodul 3:12

Domnul a spus: „Eu, ne-ncetat, Cu tine sunt. Îți va fi dat Un semn, cum că Eu te-am trimis, Ca să-mplinești tot ce ți-am zis. Iată ce semn îți voi da Eu: După ce scoți, poporul Meu, Din țara Egiptenilor, Aduce-vei acel popor, Aici. Pe munte-o să suiți, Căci trebuie să Îi slujiți Lui Dumnezeu, în acest loc – Aici unde văzut-ai foc.”

Exodul 32:14

Domnul, atuncea, S-a oprit Și pe popor nu l-a lovit Cu rău, așa precum a vrut – Pentru-a lui faptă – la-nceput.

Osea 11:8

Cum, Efraim, să te predau? Israele, cum să te dau? Cum să îți fac ce e știut Precum că Admei i-am făcut? Cum aș putea să fac cu voi, Ca și cu Țeboimu-apoi? Inima, tare, Mi se zbate, Iar în lăuntru-Mi sunt mișcate Toate, de mila ce-o simțesc Când către tine Eu privesc.

Iona 3:10

Domnul, din ceruri, a văzut Tot ce făceau și I-a părut Rău că voia să-i nimicească. A hotărât să-i izbăvească De răul ce l-a plănuit. A Lui iertare-au dobândit Cetatea și cu toți acei Ce-au fost locuitorii ei.

Numeri 10:9

În țară, când o să intrați – Și când, în ea, vă așezați – Și-aveți a merge la război Cu-ai voști’ vrăjmași, cu vâlvă, voi Sunați din trâmbițe, mereu. Atuncea, Domnul Dumnezeu, De voi, are să-Și amintească Și-astfel, o să vă izbăvească.

Deuteronom 32:36

Domnul va face judecată, Cu-al Său popor, curând; dar iată Că, milă, Domnul va avea, De robii Săi, când va vedea Cum că puterea le-a sleit, Când nici rob nu va fi găsit, Dar nici slobod, al Său popor.

Iosua 1:5

Nimenea, împotriva ta, Cât vei trăi, nu îți va sta. Cu tine, am să fiu mereu, Precum cu Moise fost-am Eu. N-am să te las, căci am de gând Să nu te părăsesc, nicicând.

Judecători 10:16

Toți dumnezeii ce-i aveau, I-au scos afară și cătau Ca să-I slujească Domnului. Văzând chinul poporului, Domnul s-a îndurat de el Și S-a întors la Israel.

Judecători 11:32

Iefta, la luptă, a pornit Și pe Amon l-a biruit, Căci – prin voința Domnului – A fost lăsat în mâna lui.

Judecători 2:19

Dar când murea judecătorul, Îndată, se strica poporul, Căci oamenii se dovedeau A fi mai răi decât erau Părinții lor, iar a lor fire A stăruit în împietrire Și în purtări ce, rele, sânt.

Judecători 3:9

Israeliții au strigat Atunci, la Dumnezeu, iar El L-a ridicat pe Otniel Care, apoi, i-a izbăvit De cei care i-au asuprit. El, pe Chenaz, îl avea tată, Frate fiindu-i – totodată – Celui care-i Caleb numit.

Judecători 6:12

Atunci, Îngerul Domnului A mers de i s-a arătat, Lui Ghedeon, și-a cuvântat: „Viteazule, Domnu-i cu tine!”

Judecători 6:16

Domnul a zis: „Pricepe bine, Căci Eu voi fi, mereu, cu tine Și astfel, ai să reușești, Pe Madian, să îl zdrobești.”