Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 2:17 - Biblia în versuri 2014

17 Dar oamenii nu au voit S-asculte de judecători. S-au arătat nepăsători Și au urmat alți dumnezei, Slujindu-i și curvind cu ei. Au părăsit calea pe care Umblat-au, fără încetare, Ai lor părinți și au călcat Poruncile care le-a dat Adevăratul Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Dar nici de judecătorii lor n-au ascultat, ci s-au prostituat, ducându-se după alți dumnezei și închinându-se lor. S-au abătut repede de la calea pe care umblaseră strămoșii lor, cei care ascultaseră de poruncile Domnului, și nu au făcut ca ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Dar nu au ascultat nici de judecătorii lor; ci s-au prostituat cu acei zei, închinându-se înaintea lor. Foarte repede au deviat de la drumul pe care merseseră strămoșii lor în ascultare de poruncile lui Iahve; și nu au trăit ca ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci s-au desfrânat cu alți dumnezei și s-au închinat înaintea lor. S-au îndepărtat repede de la calea pe care au umblat părinții lor ascultând de poruncile Domnului. Ei nu au făcut așa.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Dar ei n-au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit cu alți dumnezei și s-au închinat înaintea lor. În curând s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinții lor și n-au ascultat de poruncile Domnului, ca și ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Dar n‐au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit după alți dumnezei, și s‐au plecat lor; repede s‐au abătut din calea, pe care umblaseră părinții lor, ascultând poruncile Domnului; ei n‐au făcut așa.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 2:17
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Prin fapta lor, ei s-au spurcat Și desfrânare-au arătat.


Dar Dumnezeu l-a izbăvit, Deși poporul a vădit Neascultare și-a făcut, Mereu, așa precum a vrut. Însă a lui nelegiuire Ia adus doar nenorocire.


Acei care Te-au părăsit, Necredincioși s-au arătat Și-acuma – iată-i – au pierit! De-a Ta pedeapsă, n-au scăpat.


Vei ști, când vei ajunge jos, Cât de curând au părăsit Calea pe cari le-am poruncit Să o urmeze, ne-ncetat. Vițel de aur și-au turnat, Căruia jertfe i-au adus Și-aste cuvinte și le-au spus: „Israele, acest vițel, E dumnezeul tău; e cel Cari din Egipt te-a izbăvit!”


„Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit, Pe vremea-n care împărat Iosia fost-a-nscăunat: „Spune-Mi, văzut-ai în ce fel, Necredincioasa Israel Știut-a să se poarte, oare? S-a dus pe orice munte mare, Sub orice pom ce-a înverzit Și-apoi acolo, a curvit.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Vă plângeți! Plângeți-vă voi, În contra mamei voastre-apoi! Căci nu este nevasta Mea Și nici Eu, de asemenea, Nu-i sunt bărbat! Să înceteze, Degrabă, și să depărteze, Din fața sa, a ei curvie, Precum și a ei preacurvie Cari, la ai ei sâni, e aflată!


Să nu-și aducă jertfa lor, Ca să o dea idolilor Cu care, încă, mai curvesc, Pentru că Eu le dăruiesc O lege care vreau să fie Ținută, pentru veșnicie, De oamenii ăstui popor, Precum și de urmașii lor.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Iuda, azi, le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci Legea Mi-a nesocotit, Poruncile nu Mi-a păzit, Ci idoli a îmbrățișat – Așa după cum s-au purtat Ai lui părinți, când au trăit – Și-n acest fel s-a rătăcit, Căci idolii se dovedeau Precum că mincinoși erau.


„Mă mir, cum știți să treceți voi, Așa de repede apoi, De la Cel care v-a chemat, Prin harul, în Hristos, lăsat, La altă Evanghelie-acum.


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Iată că vremea a sosit, Iar viața ta o să apună. Ai să adormi și împreună Cu-ai tăi părinți te vei afla. Oameni-acești se vor scula Și vor curvi cu dumnezei Necunoscuți, străini de ei, Pe care-n țară-au să-i găsească. Pe Mine-au să Mă părăsească, Iar legământul încheiat, Cu Mine, fi-va încălcat.


Am să-Mi ascund Fața, de ei, Căci au slujit alți dumnezei.


În urmă, Dumnezeu mi-a zis: „De-aici, în grabă, scoală-te Și-ndat’ apoi, pogoară-te, Căci iată că poporul tău A săvârșit un lucru rău. Neamul pe care l-ai luat Tu, din Egipt, este stricat. Oamenii săi s-au abătut De la ceea ce le-am cerut. Au părăsit calea pe care Le-am arătat-o. Drept urmare, Un chip cioplit, ei și-au turnat.”


Din depărtare, am zărit Precum că ați păcătuit, Când aur mult ați adunat Și-un chip cioplit, voi v-ați turnat. Atunci, din aurul acel, V-ați întocmit voi, un vițel Și-ați părăsit astfel, de-ndată, Calea, de Domnul, arătată.


Poporu-atuncea a strigat: „Noi vom sluji, neîncetat, Pe-acest pământ, doar Domnului Și-o s-ascultăm de glasul Lui!”


Iosua, drumul, și-a-ncheiat, Însă atât cât s-a aflat În frunte, peste Israel – Și-apoi în urmă, după el, Cât au trăit bătrânii care L-au însoțit fără-ncetare Văzând tot ce s-a petrecut Și tot ce Domnul a făcut – Tot Israelul, negreșit, Numai pe Domnul L-a slujit.


Cât Iosua a viețuit, Întreg poporul I-a slujit Lui Dumnezeu, fără-ncetare. De-asemenea, și-n vremea-n care Bătrânii ce l-au însoțit Pe Iosua, au mai trăit, Căci au văzut, de la-nceput, Ce lucruri mari, Domnu-a făcut Pentru poporul Israel. Poporul I-a slujit astfel, O vreme, Domnului, smerit, Chiar dacă Iosua-a pierit.


Când Ghedeon pieri și el Din astă lume, Israel A început iar, de-a curvit Cu Balii, iar pe Bal-Berit L-au pus drept dumnezeu al lor, Cinstit de un întreg popor.


Când pe Nahaș – acel pe care Amon, drept împărat, îl are – Voi l-ați văzut că a pornit În contra voastră, ați venit Și mi-ați cerut un împărat. „Nu!”– spus-ați când v-ați adunat – „Ci vrem un împărat apoi, Cari să domnească peste noi.” Și totuși, Împărat – mereu – Vă era Domnul Dumnezeu.


Nu suntem noi, la secerat? Nu avem, grâne, de-adunat? La Domnul, voi striga apoi, Și-ndată tunete și ploi, El va trimite, negreșit. Atunci vă veți fi dumirit Ce mare rău voi ați făcut, În clipa-n care ați cerut Să vi se dea un împărat.”


Apoi, neamul lui Israel Spre Samuel și-a ridicat Privirile și-a cuvântat: „Roagă-L pe Domnul, pentru noi, Să nu murim cumva apoi, Căci la păcatele pe care Le-am săvârșit fără-ncetare, Acum ne-am mai adăugat Un altul, când, un împărat, Să ni se pună, am cerut.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ