Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 2:12 - Biblia în versuri 2014

12 Pe-adevăratul Dumnezeu, La care au slujit, mereu, Părinții lor – pe-Acela care L-a scos, cu brațul Său cel tare, Din a Egiptului robie, Ca un popor liber să fie – Și a urmat alți dumnezei Slujiți de oamenii acei Care în țară locuiau, Sau care împrejur erau. La ei, s-a dus de s-a-nchinat Israelul și-a mâniat Pe Dumnezeu, necontenit, Prin ‘ceea ce a săvârșit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

12 L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoșilor lor, Care i-a scos din țara Egiptului, și s-au dus după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor și L-au mâniat pe Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Abandonând pe Dumnezeul strămoșilor lor numit Iahve care îi scosese de pe teritoriul Egiptului, s-au dus să se închine zeilor popoarelor care îi înconjurau. S-au închinat înaintea lor, mâniindu-L pe Iahve.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 L-au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor care i-a scos din țara Egiptului și au mers după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau: s-au închinat înaintea lor și au provocat mânia Domnului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care-i scosese din țara Egiptului, și au mers după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor și au mâniat pe Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care‐i scosese din țara Egiptului, și au umblat după alți dumnezei, din dumnezeii popoarelor care erau în jurul lor și s‐au plecat lor și au mâniat pe Domnul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 2:12
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Slujind, apoi, idolilor Cari pentru ei s-au dovedit A fi o cursă. I-au jertfit,


Ei, înălțimi, au ridicat Și-n acest fel L-au supărat, Căci gelozia I-au stârnit Când pentru idoli au slujit.


Atunci când fi-vei întrebat, De fiul tău: „Ce-a însemnat Lucrul acesta?”, tu să-i spui: „Prin brațul tare-al Domnului Atotputernic, am ieșit Din țara-n care-am fost robit. Din al Egiptului ținut – În care noi, robi, am zăcut – Domnul ne-a scos, în libertate. Deci iată ce însemnătate Au toate-aceste lucruri. Când


Ceea ce fac acuma, ție, Un semn pe mână, să îți fie, Precum și-un semn de amintire, Cari fi-va sub a ta privire. Căci prin puterea mâinii Lui, Domnul, din al Egiptului Ținut, ne-a scos pe toți, afară, Și liberi, El ne-a făcut, iară.”


Moise, în urmă, a venit, Poporului de i-a vorbit: „Să v-amintiți, neîncetat, De-această zi-n care-ați scăpat Din a Egiptului robie, De-acum și până-n veșnicie. Pe voi, fiii lui Israel, Cu brațul său puternic, El – Domnul – v-a ridicat de jos Și din robia grea, v-a scos. Porunca Lui, va fi-mplinită: Să nu mâncați pâine dospită,


Un semn, pe mână să îți fie, Și ca un semn de amintire Pe frunte, în a ta privire. Astfel, legea lui Dumnezeu, Sub ochii tăi, va fi mereu. Numai așa, în gura ta, Întotdeauna, ea va sta, Căci din Egipt, cu brațu-I tare, Domnul v-a scos, pe fiecare.


La toate-acestea câte sânt, Să nu te-nchini – să te ferești – Și nu cumva să le slujești. Căci al tău Domn și Dumnezeu, Întotdeauna, voi fi Eu. Eu sunt un Dumnezeu gelos, Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților, Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La toți cari ură Îmi nutresc.


„Atuncea, tu – poporului – În felu-acesta să îi spui: „Domnul a zis, când mi-a vorbit: „Părinții voști’ M-au părăsit. Au căutat alți dumnezei Care străini erau de ei. În fața lor s-au închinat Și le-au slujit neîncetat. M-au părăsit și n-au ținut Legea, așa cum le-am cerut!


Pe-acel prooroc sau visător, Să-l ștergeți din al vost’ popor. Cu moartea, fi-va pedepsit, Căci el, prin ceea ce-a vorbit, La răzvrătire a-ndemnat, Față de Cel ce v-a scăpat Din a Egiptului robie, Dorind – prin a lui vorbărie – Să vă abată, negreșit, De la ceea ce-a poruncit Domnul și de la calea Lui. Din mijlocul poporului, Să scoateți dar, răul acel, Să nu fiți ispitiți de el.”


Să n-aveți, printre voi, aflat, Vreun om – femeie sau bărbat – Și nici familie să nu fie, De-asemeni nici o seminție În care-o inimă-ncuiată Să fie și să vă abată – Adică să Îl părăsiți Pe Domnul nost’ – și să slujiți La dumnezeii care sânt Ai altor neamuri, pe pământ. Să nu se afle printre voi, O rădăcină care-apoi, Otravă, are să vă dea Și cu pelin, de-asemenea.


Răspuns, atunci au să primească Și au ca să se lămurească: „Acest popor a părăsit Pe Domnul și-a nesocotit Cuvântul legământului, Pe care, Dumnezeul lui – Și al părinților ce-i are – L-a încheiat când, cu braț tare – El – din Egipt, l-a scos afară Dându-i în dar, această țară.


S-a îngrășat, în acest fel – Atunci – poporul Israel Și din picior, a azvârlit; – Te-ai îngrășat și te-ai lățit! – A săvârșit un lucru rău: Pe Domnul – Ziditorul său – Poporu-atunci L-a părăsit Și astfel, a nesocotit Chiar Stânca mântuirii sale.


El, frumusețe, a avut, Asemeni primului născut, Și este, la înfățișare, Precum e taurul cel tare. Asemenea bivolului, Se semețesc coarnele lui. De-mpunsătura coarnelor, Nu va scăpa nici un popor, Până la margini de pământ. Iată-i pe cei ce coarne-i sânt: Sunt zecile de mii pe care Neamul lui Efraim îi are, Precum și miile de case Din seminția lui Manase.”


„Atunci când voi aveți să fiți, În țară – să o locuiți – Și când o să aveți copii Și-apoi și ei vor avea fii, Dacă se va-ntâmpla ca voi Să vă ciopliți un chip apoi, Sau faceți vreo înfățișare După un lucru oarecare, Ori dacă rău o să lucrați Și astfel o să-L mâniați Pe-al vostru Domn și Dumnezeu,


La toate-aceste câte sânt, Să nu te-nchini, să te ferești Ca nu cumva să le slujești, Căci al tău Domn și Dumnezeu – Întotdeauna – voi fi Eu; Eu sunt un Dumnezeu gelos Cari pedepsește, ne-ndoios, Greșelile părinților Până și în copiii lor – Al treilea și-al patrulea ram E pedepsit, din neam în neam, La cei cari, ură, Îmi nutresc.


Și-ai să te saturi – nu uita De Domnul care te-a luat De mâini și te-a eliberat Din al Egiptului ținut – Din rob, El, liber, te-a făcut.


Domnul a zis în acest fel, Copiilor lui Israel: „De Amoniți, de Egipteni, De Amoriți și Filisteni, Oare nu Eu v-am izbăvit?


Alți dumnezei – poporu-acel – Avea atunci, dar erau morți. Războiul ne bătea la porți, Dar scut sau suliță – de fel – Nu se vedea, în Israel, La patruzeci de mii de fii, Ca să poți, piept, ca să le ții.


Când Ghedeon pieri și el Din astă lume, Israel A început iar, de-a curvit Cu Balii, iar pe Bal-Berit L-au pus drept dumnezeu al lor, Cinstit de un întreg popor.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ