Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 2:1 - Biblia în versuri 2014

1 Îngerul Domnului S-a dus, Pân’ la Ghilgal, și-astfel a spus, Când, la Bochim, a poposit: „Eu, din Egipt, v-am izbăvit, Căci din robia cea amară V-am scos, ca să vă dau o țară, Așa cum am făgăduit În vremea-n care am vorbit Cu-ai voști’ părinți. Atuncea, Eu Am zis că „legământul Meu, Nu am să-l rup, nicicând, cu voi”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 Îngerul Domnului S-a dus din Ghilgal la Bochim și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care le-am promis-o strămoșilor voștri. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Îngerul lui Iahve s-a dus de la Ghilgal la Bochim; și a zis (poporului): „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care le-am promis-o strămoșilor voștri! Am spus: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu acest popor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Îngerul Domnului a urcat de la Ghilgál la Bochím și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care am jurat-o părinților voștri. Și am zis: «Nu voi rupe alianța mea cu voi niciodată;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim și a zis: „Eu v-am scos din Egipt și v-am adus în țara pe care am jurat părinților voștri că v-o voi da. Am zis: ‘Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Îngerul Domnului s‐a suit din Ghilgal la Bochim și a zis: Eu v‐am scos din Egipt și v‐am adus în țara, pe care am jurat‐o părinților voștri și am zis: Nu voi călca legământul meu cu voi în veac.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 2:1
41 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


Agar, Numelui Domnului, I-a spus – precum putea ea crede – „Tu ești Acel care mă vede. Căci iată, cu adevărat, Acuma mi s-a arătat – Din spate – Cel ce a trecut, Care, pe mine, m-a văzut!”


Pe-acești copii – să îi vegheze Și să îi binecuvânteze. Să-mi poarte numele, să crească, În țară să se înmulțească!”


Domnul a zis: „Am încheiat Un legământ și i-am jurat, Lui David – care-i rob al meu –


Eu – legământul – niciodată, Nu-l voi călca căci, negreșit, Nu voi schimba ce am rostit.


Căci Dumnezeu se va lupta, Pentru voi, azi. Voi doar veți sta, Mai la oparte, să priviți Ce se întâmplă, liniștiți.”


Apoi, îngerul Domnului – Cari, în fața poporului, Până atunci a fost aflat – În urma lui s-a așezat. De-asemeni, și stâlpul de nor Plecata dinaintea lor.


„Eu, Domnul sunt și sunt mereu, Al lui Israel Dumnezeu. Din al Egiptului ținut, În care rob ai fost făcut – Din a robiei casă-amară – Eu, Dumnezeu, te-am scos afară.


„Un înger îți trimit acum, Cari te va ocroti pe drum. ‘Naintea ta, o să pășească Și are ca să te păzească, Mereu, s-ajungi nevătămat, La locul care-ți este dat, Cari pentru tine-i pregătit.


Domnul răspunse, gânditor: „Eu Însumi am să te-nsoțesc Și-odihnă am să-ți dăruiesc.”


Când în necaz ei s-au găsit, În ajutor El le-a sărit, Iar Îngerul care-i aflat În fața Lui, neîncetat, Venit-a și i-a mântuit. Din dragoste, El a venit Apoi, și i-a răscumpărat, Căci din vechime i-a purtat.


Doamne, pentru al Tău Sfânt Nume, Să nu nesocotești, în lume, Jilțul domnesc, acel pe care Măreața Ta slavă îl are! Doamne, îndură-Te de noi! Nu ne uita Doamne și-apoi, Nu rupe legământul dat, Pe cari cu noi l-ai încheiat!


Atunci, Îmi voi fi amintit De legământul Meu, pe care Eu l-am făcut, cu fiecare Dintre părinții ăstui neam – Cu Iacov, cu Isac și-Avram. Și tot atunci, de a lor țară, Îmi voi aduce-aminte iară.


Când al lui Israel popor, În țările vrăjmașilor, Are să fie-mprăștiat, De Mine nu va fi uitat: Nu am să-l leapăd chiar de tot; Nu-l voi urî – căci Eu nu pot – Până-ntratât, încât să vreau Ca legământul care-l au Cu Mine – prin cuvântul Meu – Să îl desfac și-n urmă, Eu S-ajung să-i șterg de pe pământ, Căci Dumnezeul lor, Eu sânt.


Toiagul care se numea Drept „Îndurare”, l-am luat, În urmă, și l-am sfărâmat. L-am rupt, pentru că vrut-am Eu Să rup și legământul Meu, Cu neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ.


„Iată dar că trimite-voi Pe al Meu sol care, apoi, Calea are să-Mi pregătească. Deodată are să sosească Domnul, Cel așteptat de voi, Intrând în Templul Său apoi. El este Solul Meu Cel Sfânt, E Solul Cel de legământ, Pe care voi Îl căutați Și Îl doriți și-L așteptați. Iată-L, vine biruitor!” – Zice Domnul oștirilor.


Deci dacă voi ați iscodit Țara ce vă fusese dată, În patruzeci de zile, iată Că patruzeci de ani de-acum, Purta-veți, pe-al pustiei drum, Pedeapsa pentru-al vost’ păcat; Pentru o zi, un an v-am dat Și astfel, veți simți apoi, Că Mi-am tras mâna de pe voi.


Priviți dar, cu luare-aminte: Țara vă este înainte. Trebuie numai să intrați Și-n stăpânire s-o luați, Pentru că Domnul a promis, Părinților voștri și-a zis, Atuncea când El a jurat, Că ăst ținut trebuie dat, Pentru Avram, Isac și-apoi Iacov, precum și pentru voi Care sunteți sămânța lor, Alcătuind acest popor.”


A fost vreun dumnezeu să poată, Pe-un neam, de la alt neam să-l scoată Prin încercări și semne mari, Prin lupte-apoi – cu brațe tari – Și prin minuni înfricoșate, Așa cum numai Domnul poate, Așa precum El a făcut În al Egiptului ținut?


Să țineți minte, tot mereu, Că numai El e Dumnezeu. El, Domnul, este credincios Și se va ține, ne-ndoios, De tot ce-a spus prin legământ. Nu-Și va călca al Său cuvânt, Căci îndurare dovedește, Față de cel ce Îl iubește, Cari ne-ncetat a împlinit Ceea ce El a poruncit. Domnul se-ndură de-al său ram, Până în al mielea neam.


O să cunoașteți că, mereu, Domnul Cel Viu este cu noi Și că va izgoni apoi, Din fața voastră, pe Hetiți, Pe Canaaniți și pe Heviți, Tot neamul Fereziților, Precum și-al Ghirgasiților, Întreg poporul Amorit Și întreg neamul Iebusit.


Dacă Chemoș, acel pe care Drept domn poporul tău îl are, Îți dă ceva ca moștenire, Nu vei lua în stăpânire Lucrul acel? La fel și noi, Tot ce ne-a dat Domnul apoi, Va trebui ca să păzim Și tot mereu, să stăpânim!


Atunci, în Țorea, se găsea Un om anume. El venea Din ramura Daniților, Fiind din al lui Dan popor. Numele care l-a avut, E Manoah. Este știut Precum că stearpă se găsea Nevasta lui, căci nu năștea.


Îngerul Domnului S-a dus, În fața ei și-apoi, a spus: „Tu, stearpă, ești, precum toți știu. Dar iată că vei naște-un fiu.


Amar, iar locul l-au numit Bochim (cuvânt care, firește, Prin „Cei ce plâng” se tălmăcește. Acolo, Domnului de Sus, Jertfe, poporul I-a adus.


Domnul, îndată, le-a trimis Pe un proroc, care a zis: „Așa vorbește Dumnezeu: „Din grea robie, v-am scos Eu, Când, din Egipt, ați fost luați.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ