Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 19:16 - Biblia în versuri 2014

16 Tocmai atuncea se-ntorcea Un om cari, de la câmp, venea. Din Efraim, omul sosise Și pentru-o vreme locuise La Ghibea, printre cei ce sânt Pe al lui Beniamin pământ.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

16 Iată totuși că un bătrân se întorcea seara de la lucrul câmpului. Bărbatul era din muntele lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva. Oamenii din acel loc erau beniamiți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Chiar atunci, seara, un bătrân se întorcea de la lucrul câmpului. Acel om era din zona muntoasă a teritoriului locuit de urmașii lui Efraim; dar locuia ca străin în Ghiva, deși oamenii din acest oraș erau beniamiți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Dar, iată, un bătrân se întorcea seara de la muncă, de pe câmp. El era din muntele lui Efraím și locuia ca străin la Ghibéea, iar oamenii din locul [acela] erau fii ai lui Beniamín.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Și iată că un bătrân se întorcea seara de la munca câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, și oamenii din locul acela erau beniamiți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și iată un om bătrân venea de la lucrul său din câmp, spre seară, și era din ținutul muntos al lui Efraim, și sta vremelnic în Ghibea, iar oamenii locului erau beniamiți.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 19:16
16 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Și în sudoarea feței tale Mănâncă-ți pâinea, pân’ cu cale, Voi socoti că-i potrivit Să te întorci de-unde-ai pornit! Căci Eu te-am făcut din pământ, Și-n el îți vei afla mormânt!


Dar iată, omul iese iară, La munca lui, până pe seară.


Atunci ești bine, fericit Și bucuros de ce-ai muncit.


Averea ce-a fost dobândită Fără de trudă, e sortită Ca tot mereu să se micească; Dar ne-ncetat are să crească, Dacă încet se dobândește.


Oriunde muncă e, se știe Că și câștig se dobândește; Dar unde numai se vorbește, Doar lipsă este de găsit.


Întâi, fă-ți lucrul tău, afară – La câmp – și-apoi doar, vino iară De te apucă să zidești Și-o casă să îți construiești.


Eu, inima, mi-am îndemnat Să cerceteze, s-adâncească – Cu-nțelepciune să gândească – Tot ce sub ceruri se întâmplă. Nu-i o-ndeletnicire simplă, Ci dimpotrivă, truda cere, Perseverență și putere. Așadar iată, Dumnezeu Cum l-a trudit, pe om, mereu.


Dar dulce și odihnitor E somnul lucrătorului, Chiar dacă fost-a hrana lui Mai multă sau chiar mai puțină. De tihnă, a sa casă-i plină. Cât despre omul cel bogat, Să doarmă, nu va fi lăsat În liniște, de îmbuibare.


În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.


Acela care a furat, Să nu mai fure, niciodat’, Ci, mai degrabă, să lucreze Ca astfel, să se-ndestuleze, Și să îi dea ajutorare Și celui care, lipsă, are.


Când, printre voi, noi ne-am găsit, Vorbit-am clar și lămurit Și-am spus că: „Cine nu muncește, Acela nici nu trebuiește Ca să mănânce”. Însă, noi


Pe vremea când nu s-a aflat, În Israel, vreun împărat, Trăia un om, de neam Levit. Omul acel a locuit În muntele pe care-l știm Că este al lui Efraim. O țiitoare, el avea; Din Betleem fusese ea.


Ei, mai departe-apoi, s-au dus, Și-atunci când soarele-a apus, De Ghibea s-au apropiat, Cetatea care s-a aflat În Beniamin. Acolo-au vrut,


Ca noaptea să-și fi petrecut. Levitu-n Ghibea a intrat Și în piață-apoi a stat, Dar nimenea nu s-a găsit Să le dea loc de găzduit. Nimeni nu i-a chemat la masă Și-apoi, să doarmă, în vreo casă.


Pe călător, el l-a văzut Că în piață a șezut Și-atuncea s-a apropiat De el, sfios, și l-a-ntrebat: „Spune-mi, te rog, de unde vii Și unde mergi?” „De vrei să știi,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ