Judecători 19:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Pe vremea când nu s-a aflat, În Israel, vreun împărat, Trăia un om, de neam Levit. Omul acel a locuit În muntele pe care-l știm Că este al lui Efraim. O țiitoare, el avea; Din Betleem fusese ea.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ În zilele acelea, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim își luase o țiitoare din Betleemul lui Iuda.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ În acele zile, când nu era rege în Israel, un levit care trăia la marginea zonei muntoase a urmașilor lui Efraim, își luase o concubină din Betleem, care aparținea descendenților lui Iuda.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Pe vremea când nu era rege în Israél, un levít care locuia ca străin la marginea muntelui lui Efraím și-a luat o femeie ca și concubină din Betleémul lui Iúda.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Pe vremea când nu era împărat în Israel, un levit care locuia la marginea muntelui lui Efraim și-a luat ca țiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și a fost așa: în zilele acelea, când nu era împărat în Israel, era un bărbat levit, care sta vremelnic în latura mai depărtată a ținutului muntos al lui Efraim, și și‐a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda.

Judecători 19:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 22:24

O țiitoare, el avea, Care Reuma se numea; La rândul ei, a zămislit, Când timpul i s-a împlinit Pe Tebah, pe Gaham și – iaca – Sfârși cu Tahaș și Maaca.

Geneza 25:6

Găsi că este potrivit, Ca fiii ce i-au zămislit Toate-ale sale țiitoare, Să capete câte-un dar mare. Cum a gândit, a și făcut. Apoi, el grijă a avut, Ca de Isac, să-i depărteze. Și puse astfel, să se-așeze – ‘Nainte de a fi murit – În țara de la răsărit.

Geneza 35:19

Rahela a fost îngropată Pe drumul ce ducea odată Înspre Efrata – căreia, Și Betleem, i se spunea.

2 Samuel 16:22

Un cort, slujbași-au ridicat, Pe care ei l-au așezat, Pe-acoperiș. În el avea, Chiar Absalom, apoi, să stea, Dar mai întâi – cum i s-a spus – La țiitoare, el s-a dus. Tot Israelul a văzut Lucrul pe care l-a făcut.

2 Samuel 19:5

Ioab, atuncea, a urcat, Sus, în odaie, la-mpărat, Zicând: „Ce faci, nu este bine! Căci tu acoperi de rușine, Obrazul celor ce-au luptat Și astfel viața ți-au scăpat Și ție și feciorilor Și fiicelor, nevestelor Și țiitoarelor pe care, Al nostru împărat le are.

2 Samuel 20:3

David se-ntoarse înapoi, La casa lui. Când a intrat, În casă, fost-a-ntâmpinat De țiitoarele pe care, El le lăsase, la plecare. Zece la număr au fost ele; Pe țiitoarele acele – Pe cari, de pază, le-a lăsat – David, în urmă, le-a luat Și-n altă casă el le-a dus, Unde sub pază-apoi, le-a pus. De soarta lor, s-a îngrijit Atâta timp cât au trăit, Însă de-atuncea, niciodat’ La ele, el n-a mai intrat, Voind ca singure să fie Și să trăiască-n văduvie.

2 Samuel 3:7

Saul avuse-o țiitoare Care era, Rițpa, chemată, Iar Aia îi fusese tată. Odată, Iș-Boșet s-a dus, La Abner și astfel i-a spus: „Te-ntreb dar, cum ai cutezat Să faci un astfel de păcat, Ducându-te la cea pe care, Saul drept țiitoare-o are?”

2 Samuel 5:13

David și-a mai luat apoi, Și câteva neveste noi – Precum și multe țiitoare – Dintre femeile pe care, Ierusalimul le-a avut. Acestea toate i-au născut Feciori și fete, negreșit.

1 Regi 11:3

Soțiile, de el, avute, În număr fost-au șapte sute. Crăiese-mpărătești sunt ele, Iar la femeile acele, Trei sute s-au mai alipit Cari țiitoare s-au vădit. Ele – așa cum s-a văzut – În inimă l-au abătut De la porunca Domnului Și-asemeni, de la calea Lui.

1 Regi 4:8

Iată ce nume au avut Oamenii-aceștia: la-nceput, Fiul lui Hur s-a arătat Și-n Efraim, era aflat.

2 Cronici 11:21

Iar Roboam se dovedea, Cum că pe Maca o iubea, Mai mult decât își îndrăgise Soațele cari le dobândise, Căci optsprezece a ținut. De-asemenea, a mai avut Șaizeci de țiitoare, el. A dobândit în acest fel, Un număr mare de copii: Căci douăzeci și opt de fii Și șaizeci fete, i-au născut Femeile ce le-a avut.

Estera 2:14

Seara, intra la împărat Și-n zori – de cum s-a luminat – Se întorcea în casa ei, Dar nu la cea pentru femei, În care fost-a prima dată. Acum, fata era mutată În alta, unde, veghetor, Peste-al femeilor popor, Era Șașgaz – famenul care Se îngrijea de țiitoare. Din casa ‘ceea, la-mpărat, Femei, nicicând, n-au mai intrat, Decât dacă le-a chemat el, Pe nume. Deci, în acest fel, Femeile nu mai puteau Să meargă, după cum voiau, În casa împăratului.

Daniel 5:3

Ai săi slujbași grabnic s-au dus, Și-apoi în față i-au adus Vasele cele minunate, Din aur, ce au fost luate Chiar de la Templul Domnului, Când jefuit-au Casa Lui – A Celui care e, mereu, Adevăratul Dumnezeu. Templul acela, precum știm, Fusese la Ierusalim. Luară vasele acele Și-n urmă, au băut din ele Și împăratul și cei cari Erau slujbașii săi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui.

Maleahi 2:15

Dar Dumnezeu nu este, oare, Acela Unul singur care Suflarea vieți-a pus în noi Și-n viață ne-a păstrat apoi? Și ce fel de cerință are Acela Unul singur, oare? Sămânță care te vădești Cum că dumnezeiască ești! Seama luați, neîndoios, Și nimenea, necredincios, Să nu-i fie soaței pe care, Din tinerețea lui o are!

Matei 2:6

„Tu, Betleeme, ne-nsemnat Nu ești, în țara lui Iuda! O căpetenie vei da! Păstor are să fie El, Poporului Meu, Israel!”

Iosua 24:30

Condus de-ntreg poporul lui, A fost apoi înmormântat, Pe un pământ ce i s-a dat, Atunci când țara s-a-mpărțit. În locul care s-a numit Timnat-Serah – loc ce-l găsim În muntele lui Efraim – Fusese Iosua-ngropat. La miazănoapte e aflat Locul, de-un munte din ținut, Care, drept Gaș, e cunoscut.

Iosua 24:33

Când vremea i s-a împlinit, Marele preot a murit. Atuncea Eleazar – cel care Părinte, pe Aron, îl are – La Ghibeat-Fineas a fost dus. Acolo, în mormânt l-au pus, În locul ce îl stăpânea Fineas, feciorul ce-l avea. Locul acela îl găsim, În muntele lui Efraim.

Judecători 12:8

Ibțan din Betleem e cel Care urmat-a după el, Fiind ales judecător, Peste-al lui Israel popor.

Judecători 17:1

În Efraim, atunci, ședea Un om cari, Mica, se numea.

Judecători 17:6

În acea vreme, negreșit, Nimeni n-a fost înscăunat, În Israel, ca împărat, Și orișicine-atunci putea, Să facă, după cum credea.

Judecători 17:7

În Betleemul cel pe care, Iuda în stăpânire-l are, Era un om, de neam Levit.

Judecători 17:8

Omul acela a pornit, Din Betleem, căci își dorea Să afle – dacă va putea – O locuință potrivită. Urmându-și calea hărăzită, În Efraim el a sosit, Unde, pe Mica, l-a-ntâlnit.

Judecători 18:1

În acel timp îndepărtat, Nu se afla vreun împărat Peste-al lui Israel popor. Atunci, neamul Daniților Un loc anume-a căutat, Pentru că el n-a căpătat – Prin sorți – încă, nici o moșie Cari, a Daniților, să fie, Drept moștenire-n acest fel, În mijlocul lui Israel.

Judecători 18:13

Trecură gata de război, În al lui Efraim ținut Și un popas ei au făcut, Chiar lângă casa cea pe care, Mica, în acel loc, o are.

Judecători 19:16

Tocmai atuncea se-ntorcea Un om cari, de la câmp, venea. Din Efraim, omul sosise Și pentru-o vreme locuise La Ghibea, printre cei ce sânt Pe al lui Beniamin pământ.

Judecători 19:2

Dar țiitoarea s-a vădit Necredincioasă, și-a fugit În Betleem, la al ei tată. În Iuda, fost-a așezată Cetatea Betleemului. Acolo, țiitoarea lui Un oarecare timp a stat, Cari patru luni a numărat.

Judecători 21:25

În acel timp, nu s-a aflat – În Israel – vreun împărat, Și fiecare-atunci făcea Numai ceea ce îi plăcea.

Judecători 3:27

În muntele ce-a fost sortit Lui Efraim, el s-a suit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat. Israelul s-a adunat, Iar el s-a pus conducător, Peste acel întreg popor. Israeliții l-au urmat, Și-atunci Ehud a cuvântat: