Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 18:7 - Biblia în versuri 2014

7 Cei cinci bărbați l-au ascultat Și către Lais au plecat. Ei, un popor, au întâlnit– Acolo – care, liniștit, Trăia fără de nici o teamă, Căci nu era – de bună seamă – Nimenea, împrejurul său, Care să-i fi făcut vreun rău. În felul Sidoniților, Trăia – atunci – acel popor Și se afla adăpostit, Pentru că neamul Sidonit Era departe-n alt ținut. Nici legături nu a avut Cu oamenii din jurul său, Care să-i fi făcut vreun rău.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

7 Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranță, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniștit și încrezător. Ei locuiau nestânjeniți în țară și nu erau supușii nimănui. Erau departe de sidonieni și nu țineau legătura cu alți oameni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns în Laiș. Acolo au văzut un popor care trăia fără niciun pericol, conform obiceiurilor sidonienilor. Acei oameni erau liniștiți și fără nicio teamă. Ei locuiau acolo fără să fie deranjați de cineva din țară; și nu erau subordonați nimănui. Locuiau departe de sidonieni și nu aveau relații cu alți oameni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Cei cinci oameni au plecat și au ajuns în Láiș. Au văzut poporul de acolo trăind în siguranță, în felul sidoniénilor, liniștit și fără grijă. În țară nu era nimeni care să-i tulbure; erau departe de sidoniéni și nu aveau nicio legătură cu nimeni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Cei cinci oameni au plecat și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpânind peste ei; erau departe de sidoniți și n-aveau nicio legătură cu alți oameni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și cei cinci bărbați au, plecat și au venit la Lais, și au văzut pe poporul care era în ea, locuind la adăpost, după chipul sidonienilor, liniștit și încrezător, și nu era nimeni în țară care să aibă putere să‐i facă de rușine în ceva, și erau departe de sidonieni și n‐aveau a face cu vreun om.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 18:7
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Al său părinte, niciodat’, Să-l mustre, nu a cutezat, Căci nu l-a întrebat nicicând: „Ce faci băiete? Ce-ai de gând?” Foarte frumos se dovedea – La chip – a fi Adonia, Căci după Absalom urmase, Pe lume, când se întrupase.


Părinte pe Nebat, îl are – El a umblat, necontenit, Iar pe deasupra, s-a-nsoțit Cu Izabela – fata care, Părinte, pe Etbaal, îl are – Al cărei tată, împărat Era-n Sidon încoronat. Ahab, în urmă, a zidit, Altar – lui Baal – și i-a slujit.


Bune și grase s-au vădit Pășunile ce le-au găsit, Iar țara era liniștită, Fiind, de pace, stăpânită, Pentru că cei ce-o locuiau, Din ramura lui Ham erau.


„Vă ridicați și-apoi porniți În iureș, ca să năvăliți Peste un neam ce-i liniștit, Căci locuiește fericit Și fără teamă” – Domnul spune – „Neam cari, zăvoare, nu își pune, Pentru că nici porți el nu are, Singur trăind, între hotare.


Toți dregătorii, de știut Este, că nu sunt de temut, Pentru o faptă săvârșită, Care drept bună-i dovedită. Nu vrei să ai vreo tresărire, De frică, pentru stăpânire? Fă binele și-atuncea ea, Doar laude, o să îți dea.


Fiii lui Dan au mai avut În stăpânire și-alt ținut, Căci la Leșem ei s-au suit Și prin război l-au cucerit. Prin ascuțișul sabiei, Au fost trecuți atunci toți cei Care-n acel ținut au stat. Fiii lui Dan s-au așezat Acolo-apoi, de-au locuit. Ținutul, „Dan”, ei l-au numit, Iar numele care l-au dat E după tatăl lor luat.


Supuși fiți dregătorilor, Căci ei, trimiși, sunt, de-mpărat, Ca să vegheze, ne-ncetat, Să-i pedepsească pe toți cei Care fac răul, iar pe cei Care doar bine-au săvârșit, Să-i laude, necontenit.


Pe cât, pe sine, s-a slăvit, S-a desfătat și-a risipit, Pe-atât de mult vin să-i dați voi, Precum și tânguire-apoi! Pentru că ea și-a zis, mereu, „Șed, ca împărăteasă, eu; Nu-s văduvă și nu am știre Despre ce-nseamnă tânguire!”,


Și „Dan”, drept nume, i-au găsit, Căci i-au dat numele pe care, Tatăl Daniților îl are. Dar mai ‘nainte – negreșit – Cetatea, Lais, s-a numit.


Preotul, astfel, le-a vorbit: „Puteți ca să plecați, în pace. Călătoria ce-o veți face, E sub privirea Domnului, Și vă veghează ochiul Lui.


În Țorea, când au revenit – Și-n Eștaol când au sosit – Cei cinci bărbați, s-au adunat Daniții și i-au întrebat: „Dar ce vești, oare, ne-ați adus?”


I-am zis că vreau să pedepsesc Casa pe care el o are, Pentru fărădelegea care, Feciorii săi chiar au făcut-o – Pe care Eli a știut-o. Prin ceea ce au săvârșit, Feciorii săi au dovedit Că vrednici sunt de lepădat, Iar Eli nu a încercat Să îi oprească-n nici un fel, Deși preot Îmi este El.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ