10 În țară, când o să intrați, Aveți peste-un popor să dați, Care trăiește fără teamă. Dar Dumnezeu – de bună seamă – Țara aceea, va avea, Nouă, acuma, să ne-o dea, În stăpânire. Să plecăm, Îndată, și să ne-așezăm Acolo, căci de toate sânt: Tot ce se află, pe pământ.”
10 Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor încrezător. Teritoriul este întins și încăpător, și Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre. Este un loc în care nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ!
10 Când veți ajunge acolo, veți găsi un popor care locuiește fără frica vreunui pericol. Teritoriul este relativ mare; și Dumnezeu l-a dat în proprietatea noastră. Este un loc în care nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ!”
10 Când veți ajunge, veți intra la un popor încrezător. Țara este întinsă în toate direcțiile și Domnul o dă în mâinile voastre. Este un loc unde nu lipsește nimic din ce este pe pământ”.
10 Când veți intra în ea, veți da peste un popor care stă fără frică. Țara este mare, și Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ.”
10 Când veți intra, veți veni la un popor încrezător, și țara este întinsă în toate laturile, căci Dumnezeu a dat‐o în mâna voastră; este un loc în care nu lipsește nimic din ce este pe pământ.
M-am pogorât să-l izbăvesc! Iată că vreau să-l slobozesc Acuma, pe acest popor, Din mâna Egiptenilor. Îl scot dar, din Egipt, afară, Și am să-l duc în altă țară, Mai bună, cu pământ întins, În țara pe-al cărei cuprins, Lapte și miere se găsesc. Cei care-acum o locuiesc, Sunt Canaaniții și Hetiții, Și Amoriți și Fereziții. Mai stau Heviți pe-al ei pământ; Însă și Iebusiți mai sânt.
Eu, din Egipt, i-am scos afară, Atunci, ca să le dau o țară, Cum altele nici nu mai sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci în acel loc s-au aflat Lapte și miere, ne-ncetat.
La fel precum am mai făcut Când prin Seir eu am trecut, Lăsat de-ai lui Esau copii, Precum și de-ai lui Moab fii Care, în Ar, hălăduiesc. Atâta numai, eu doresc: Îngăduie-mi să trec acum, Prin țara ta, pe al tău drum, Până voi trece de Iordan Și intru – precum am în plan – În țara pe cari, Dumnezeu O dă, pentru poporul meu.”
„Să ai luare-aminte multă – Acum – Israele, și-ascultă Ce te învăț – porunci și legi – Pe care vreau să le-nțelegi Și-n urmă, să le împlinești, În țara ce ai s-o primești Acuma, de la Dumnezeu – Acela care-a fost, mereu, Domn, pentru-ai tăi părinți. Să știi
Îndeamnă-i pe bogații care, Al nostru veac, acum, îi are, Să nu se umfle de trufie Și să nu-și pună-n bogăție, A lor nădejde viitoare, Căci se vădește trecătoare; Ci să și-o pună-n Dumnezeu, Cel ce ne dă totul, mereu, Pentru a noastră bucurie.
Din munți, iscoadele-au ieșit Și la Iordan au revenit. Trecură peste râu-acel, În tabăra lui Israel, La Iosua, la șeful lor, Cari este al lui Nun fecior.
Lui Iosua, cei doi i-au zis: „Am fost, așa cum ne-ai trimis, Și-ntr-adevăr, noi am văzut Precum că Domnul a făcut Ca astă țară minunată, În mână, să ne fie dată, Căci toți locuitorii țării – Cât vezi cu ochi-n largul zării – Cuprinși de spaimă-au tremurat, În fața noastră, ne-ncetat.”
Daniți-atunci au adunat Oameni, pe cari i-au înarmat, Și care-au fost la șase sute. După ce toate-au fost făcute, Din Eștaol și Țorea-apoi, Ieșiră gata de război.
Fiii lui Dan au ridicat Ceea ce Mica a lucrat, Au luat preotul pe care, În slujba sa, Mica îl are Și în Lais au năvălit, Peste poporul liniștit Cari în cetate s-a aflat. Nimeni, cu viață, n-a scăpat. Prin ascuțișul sabiei, Cetatea și oamenii ei Au fost trecuți și ars în foc A fost, în urmă, acel loc.
Cei cinci bărbați l-au ascultat Și către Lais au plecat. Ei, un popor, au întâlnit– Acolo – care, liniștit, Trăia fără de nici o teamă, Căci nu era – de bună seamă – Nimenea, împrejurul său, Care să-i fi făcut vreun rău. În felul Sidoniților, Trăia – atunci – acel popor Și se afla adăpostit, Pentru că neamul Sidonit Era departe-n alt ținut. Nici legături nu a avut Cu oamenii din jurul său, Care să-i fi făcut vreun rău.
Cei cinci bărbați, atunci, au spus: „Haideți să ne suim, îndată, În țara ‘ceea minunată! Acum, de ce vă-mpotriviți? Hai – nu fiți leneși – și porniți, La luptă, să o biruim Și-n urmă să o stăpânim!