Judecători 17:5 - Biblia în versuri 20145 O casă a lui Dumnezeu, Și s-a gândit atuncea: „Eu Voi face un efod și iată, Și terafimi voi face-ndată.” Precum a zis, a și făcut. Întâi efodul l-a țesut, Iar după ce l-a isprăvit Și terafimi a întocmit. Când totul fost-a terminat, Pe-un fiu de-al său el l-a luat Și-apoi, ca preot, l-a sfințit. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească5 Acest om, Mica, avea o așa-numită casă a lui Dumnezeu. El și-a făcut un efod și niște terafimi și l-a învestit ca preot pe unul dintre fiii săi. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20185 Mica avea un templu. El și-a făcut o tunică și niște imagini de zei. Apoi l-a instalat ca preot pe unul dintre fiii lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Micá avea o casă a zeilor; a făcut un efod și idoli și l-a consacrat pe unul dintre fiii săi ca preot. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod și terafimi și a sfințit pe unul din fiii lui ca preot. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19315 Și bărbatul Mica avea o casă de dumnezei, și a făcut un efod și terafimi, și a sfințit pe unul din fiii săi și i‐a fost preot. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Judecători 17:5
24 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
A rânduit și o serbare, În luna-a opta, când apare A cincisprezecea zi. Prin ea, El căutase a avea O sărbătoare-asemuită Cu cea, în Iuda, prăznuită. La sărbătoarea lui, drept dar, Se-aduceau jertfe pe altar. Iată dar, ce făcuse el, Ca să se-aducă, la Betel, Jertfe, vițeilor turnați Din aur. Fost-au așezați Preoți apoi, în număr mare, Pe înălțimile pe care Ieroboam le-a ridicat.
Iată ce haine, așadar, Ei au să facă: un pieptar; Apoi efodul o să fie Făcut; de-asemeni, o mantie, Precum și-o tunică, lucrată Doar la gherghef; ea e urmată Apoi, de-o mitră, după care, Brâul e ultima lucrare. Aron și-ai săi feciori să fie Gata să Îmi slujească Mie, Fiind ca preoți așezați, În haine sfinte-nveșmântați.
Să-ncingi pe-Aron și fiii lui, Cu brâiele și să le pui Scufii, pe capetele lor – Pe capetele fiilor. Astfel, slujba de preoție, Veșnic, a lor are să fie. Prin lege, ea le va fi dată, Iar legea nu va fi schimbată, Căci ea e veșnică, să știi. Atunci Aron și ai săi fii Au să Îmi fie-nchinați Mie Și-Mi vor sluji în preoție.
Lemnarul, sfoara, își întinde Și-apoi la capete o prinde. Își ia creionul, îl așează În lungul ei și însemnează Lemnul. Apoi, îl fățuiește Cu o rindea, precum dorește. În urmă, cu compasul lui, Trage mărimea lemnului. Din el, va face-un chip frumos, De om, care – neîndoios – După ce fi-va terminat, E, într-o casă, așezat.
Căci cel ce este împărat – În Babilon încoronat – Acum se află la răscruce Și nu știe-ncotro s-apuce. În față-i, două drumuri vede Și tocmai de aceea șede În al lor capăt și așteaptă Să știe unde îl îndreaptă Bobii. Săgeți a scuturat Și terafimi a întrebat; Chiar și ficatu-l cercetează Să afle pe ce drum urmează Să îl aleagă, ca să vie Peste această-mpărăție.
El a strigat, iarăși, la ei: „Iată că dumnezeii mei – Pe care eu mi i-am făcut – Mi i-ați luat și am văzut Că și pe preot l-ați luat, După ce casa mi-ați prădat. În urmă, ați pornit la drum. Ce-mi mai rămâne mie-acum? Deci încă voi mai cutezați Ca să veniți să mă-ntrebați „Ce ai?” Dar cum ați îndrăznit?”
Chipul cioplit ce l-au luat, Acolo și l-au înălțat, Iar Ionatan – acela care, Drept tată, pe Gherșom, îl are, Cel care-i al lui Moise fiu – Preot le-a fost, până târziu, Daniților. În acest fel, La preoție – după el – Feciorii săi s-au ridicat. Preoți, peste Daniți, au stat, Până când țara-a fost supusă Și în robie a fost dusă.
Pe toate, ei le-au adunat Și-apoi, lui Ghedeon, le-au dat. El, un efod, a întocmit, Din acest aur, la sfârșit. Efodu-apoi a fost adus, La Ofra și-n cetate pus, Unde ajuns-a ca să fie O pricină pentru curvie, Pentru întregul Israel. Și pentru Ghedeon – la fel – A fost o cursă, totodată, Precum și pentru casa-i toată.
ကြော်ငြာတွေ