Judecători 17:10 - Biblia în versuri 201410 Mica i-a spus: „Rămâi la mine, Căci are să îți meargă bine. Preot, voiesc să-mi fii și tată, Iar pentru-aceasta, îți dau plată, Haine și mijloace de trai – De care tu, nevoie, ai – Și zece sicli, cântăriți, Cari în argint vor fi plătiți. Astă simbrie-ți va fi dată, La fiecare an, o dată.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească10 Mica i-a zis: ‒ Rămâi la mine. Îmi vei fi părinte și preot, iar eu îți voi da zece șecheli de argint pe an, un rând de haine și mijloace de trai. Levitul a rămas. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201810 Mica i-a zis: „Rămâi la mine! Îți propun să îmi fi părinte și preot; iar eu îți voi da zece șecheli de argint pe an, un set complet de haine și tot ce vei mai avea nevoie ca să trăiești.” Levitul a acceptat să rămână acolo. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202010 Micá i-a zis: „Rămâi la mine! Tu să-mi fii tată și preot și eu îți voi da zece [sícli] de argint pe an, un rând de haine și mâncare”. Și levítul a rămas. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu10 Mica i-a zis: „Rămâi la mine; tu să-mi fii tată și preot, și eu îți voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie și mijloace de trai.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193110 Și Mica i‐a zis: Rămâi la mine și‐mi fii tată și preot, și îți voi da zece arginți pe an și un rând de haine și mâncare. Și levitul a mers. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Atuncea, Elisei – speriat – Privind spre ceruri, a strigat În urma lui, aste cuvinte: „Părinte! Oh! Al meu părinte!”, Și-apoi: „Carul lui Israel Și călărimea lui, la fel!” Pe urmă, nu l-a mai zărit Pe-al său stăpân și – necăjit – Veșmântul și l-a sfâșiat. A mers apoi și a luat Mantaua pe cari o lăsase Ilie, când la cer, plecase.
Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”
Neîncetat, voiesc să știți, Ca turma să o păstoriți – Turma lui Dumnezeu – căci iată, Sub paza voastră-i așezată; Nu pentru că siliți sunteți, Ci voie bună să aveți, În lucrul vostru, tot mereu, Precum voiește Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav – Căci asta ar fi foarte grav – Să vă luptați, ci munciți bine, Cu lepădare dar, de sine.
Apoi, oricine va mai sta, În viață dar, din casa ta, În fața lui o să se-nchine Pân’ la pământ și-o să suspine După un ban de-argint măcar – Sau pentr-un colț de pâine doar – Zicând: „Îndură-te de mine, Și fă-mi, te rog, un mare bine, Punându-mă în preoție – În orice slujbă o să fie – Să pot să am și azi și mâine, Măcar un colț micuț de pâine.”