Judecători 16:5 - Biblia în versuri 20145 Mai marii Filistenilor Au mers, cu slujitorii lor, Pân’ la Dalila, și i-au spus: „Iată, argint mult, ți-am adus. O mie-o sută sicli are Ca să îți deie fiecare, Dacă, să afli, reușești – Și dacă ne dezvăluiești – În ce poate Samson a-și ține Puterea și de unde-i vine. Căci vrem apoi, să îl slăbim, Să îl legăm, să-l biruim. Află ce-ți cerem, fă cum știi Și răsplătită ai să fii!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească5 Domnitorii filistenilor s-au dus la ea și i-au zis: „Amăgește-l și află de unde vine puterea lui cea mare și cum l-am putea învinge, ca să-l putem lega și să-l umilim! Apoi îți vom da fiecare câte o mie o sută de șecheli de argint!“. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20185 Conducătorii filistenilor s-au dus la ea și i-au zis: „Determină-l să îți spună de unde vine acea mare forță a lui; și cum l-am putea învinge, ca să îl legăm (apoi) și să îl umilim! Iar noi îți vom da fiecare câte o mie o sută de șecheli de argint!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Conducătorii filisténilor au urcat la ea și i-au zis: „Ispitește-l, vezi și întreabă-l în ce stă puterea lui cea mare și cum am putea să-l legăm! Iar noi îți vom da fiecare câte o mie o sută de [sícli] de argint”. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Domnitorii filistenilor s-au suit la ea și i-au zis: „Înduplecă-l și află de unde-i vine puterea lui cea mare și cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm și să-l slăbim, și-ți vom da fiecare câte o mie o sută de sicli de argint.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19315 Și domnii filistenilor s‐au suit la ea și i‐au zis: Înduplecă‐l și vezi în ce stă puterea lui cea mare și cu ce‐l vom putea birui, ca să‐l legăm, să‐l smerim, și îți vom da fiecare o mie o sută de sicli de argint. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Mâinile lor s-au îndreptat Doar către rău, neîncetat. Cârmuitorul, daruri, vrea. Judecătorul, plată, ia. Cel care mare se vădește, Pe față spune ce dorește, Căci el cere, cu lăcomie, Ce plată vrea, dată să-i fie. Astfel, cu toți merg mână-n mână, De la cârmuitor și până La ultimul slujbaș cel care Drept rangul cel mai mic îl are.
Pornind de la râul Șihor Cari merge – în curgerea lui, Spre marginea Egiptului – Și până la hotarul care Ecronu-n miazănoapte-l are. Ținutu-acesta Canaanit, De drept, trebuie socotit. Cinci domni acolo-s, bunăoară, Care din Filisteni, coboară: Unul, la Gaza, e aflat; Altu-n Asdod e împărat; Unul, în Ascalon, domnește, Altul, în Gat, împărățește, Iar ultimul dintre acei Este-n Ecron. Pe lângă ei, Ținutul – precum bine știți – E stăpânit și de Aviți.
Trei zile-au stat, dar n-au putut Să-i dea răspunsul potrivit. A șaptea zi, când au venit, La soața lui Samson s-au dus Și-apoi, în acest fel, i-au spus: „Du-te și caută, de-ndat’, Să-ndupleci pe al tău bărbat Să dea răspuns la ghicitoare! Sau vă gândiți acuma, oare, Că vreți ca să ne jefuiți? De-aceea vă închipuiți Cum că aici ne-ați adunat? De nu aflăm răspunsu-ndat’, Atunci să știi că-ți punem foc – Ție și alor tăi – pe loc!”
El, mamei sale, i-a vorbit: „Vreau ca să afli – negreșit – Cum că argintul adunat – Argintul ce ți-a fost luat, Cel pentru care, am văzut, Ce mari necazuri ai avut – Pus la păstrare e, la mine. El cântărea – țin minte bine – O mie-o sută sicli dar. Să-l iei în stăpânire iar, Pentru că eu te-am auzit Cum blestemai, necontenit.” Îndată, maică-sa a spus: „De Dumnezeul Cel de Sus, Să fie binecuvântat Feciorul meu, neîncetat!”
Iată ce neamuri se găseau În țară: Filisteni erau, Apoi Heviți și Canaaniți, Și mai erau și Sidoniți. Neamul de Filisteni avuse Cinci domnitori care-l conduse. Heviții toți au locuit În muntele, Liban, numit. Hotarul lor se întindea Din Bal-Harmon și ajungea Pân’ la intrarea locului Cari este al Hamatului.