18 Dalila-ndată a trimis – La Filisteni – soli, și a zis: „Suiți-vă la casa mea, Căci știu ce taină ascundea Samson! Azi, mi-a mărturisit Și am aflat tot ce-am dorit.” Mai marii Filistenilor, Precum și slujitorii lor, Veniră-ndată-n graba mare, Având argint mult, fiecare.
18 Când a văzut Dalila că i-a dezvăluit tot ce avea în inimă, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor, zicând: „Veniți, fiindcă de data aceasta mi-a dezvăluit tot ce avea în inimă!“. Domnitorii filistenilor s-au dus la ea și i-au adus argint.
18 Când a constatat Dalila că i-a spus tot secretul lui, a trimis pe cineva să îi cheme pe conducătorii filistenilor; și le-a zis: „Veniți! Pentru că de această dată mi-a spus tot ce știe!” Conducătorii filistenilor au venit la ea; și i-au adus argint.
18 Dalíla a văzut că își deschisese toată inima față de ea, a trimis să-i cheme pe conducătorii filisténilor și le-a zis: „Veniți, de data aceasta, căci și-a deschis toată inima față de mine”. Conducătorii filisténilor au urcat la ea și au adus în mâinile lor argintul.
18 Dalila, văzând că își deschisese toată inima față de ea, a trimis să cheme pe domnitorii filistenilor și a pus să le spună: „Suiți-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui.” Și domnitorii filistenilor s-au suit la ea și au adus argintul în mâini.
18 Și Dalila a văzut că îi deschisese toată inima sa și a trimis să cheme pe domnii filistenilor, zicând: Suiți‐vă de astă dată, căci mi‐a deschis toată inima sa. Și domnii filistenilor s‐au suit la ea, și au adus argintul în mâinile lor.
Ilie, la Ahab, s-a dus, Făcând precum Domnul a spus. Ahab, când l-a văzut că vine, La întrebat: „Ce vrei cu mine, Vrăjmașule? M-ai urmărit, Încât și-aicea m-ai găsit?” Ilie-a zis: „Te-am căutat Și iată-acum că te-am aflat. Prea bine știu că te-ai vândut Și numai rău tu ai făcut, În fața Domnului, mereu.
Da, o nimica-n fața Lui, Sunt toți feciorii omului! Minciună, ei se dovedesc, Iar puși în cumpănă, vădesc Că-s mai ușori decât se pare Că se arată o suflare.
Bătrânii Madianului, Precum și ai Moabului, Daruri – mulțime – au luat Cu ei și-n urmă, au plecat, În țara ghicitorului. Când au ajuns în fața lui, I-au spus ce i-a cerut Balac.
La preoții cei mari, și-a spus: „Cât, oare, ați putea să-mi dați, De vă ajut să-L înhățați, Pe-acest Iisus? Ce-am de primit?” Atuncea, ei i-au cântărit Treizeci de-arginți. El i-a luat
Știți bine că nici un curvar, Nici omul care e stricat, Sau cel care este mânat De lăcomia lui cea mare, Nici cine-aduce închinare La idoli, nu poate să fie Moștenitor, la-mpărăție, Alăturea de Dumnezeu Și de Iisus Hristos, mereu.
Să știi, iubirea banilor E rădăcina relelor. Aceia care i-au dorit – Iată – acum, s-au rătăcit De la credință și-au ajuns Că, multe chinuri, i-au străpuns.
Inima-ndată și-a deschis, În fața ei și-astfel, a zis: „Peste-al meu cap, nu a trecut Briciul, de când am fost născut, Căci Domnului sunt închinat, De când în pântec m-a purtat Măicuța mea. De-aș fi fost ras, Fără putere-aș fi rămas. Atunci, la fel aș fi și eu, Ca orișicare om, mereu.”
Ea, cu Samson, a tot vorbit, Până când el a adormit Șezând pe-ai ei genunchi, culcat. Un om, atuncea, a chemat, Să-i taie părul. Când l-a ras, Fără putere a rămas, Căci în șuvițele acele – Cari șapte-n număr fost-au ele – Era toată puterea lui, Dată din partea Domnului.
Mai marii Filistenilor Au mers, cu slujitorii lor, Pân’ la Dalila, și i-au spus: „Iată, argint mult, ți-am adus. O mie-o sută sicli are Ca să îți deie fiecare, Dacă, să afli, reușești – Și dacă ne dezvăluiești – În ce poate Samson a-și ține Puterea și de unde-i vine. Căci vrem apoi, să îl slăbim, Să îl legăm, să-l biruim. Află ce-ți cerem, fă cum știi Și răsplătită ai să fii!”