Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 15:18 - Biblia în versuri 2014

18 Samson era foarte-nsetat Și-atunci, la Domnul, a strigat: „Tu Doamne, ai îngăduit Ăst lucru și-astfel a venit Această izbăvire mare, Prin mâna mea. Acum, vrei oare, Să mor, fiind de sete-nvins, Și-n felu-acesta să cad prins În mâinile celor din jur Cari, netăiați sunt, împrejur?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

18 Fiindu-i foarte sete, L-a chemat pe Domnul și I-a zis: „Tu ai dat prin mâna slujitorului tău această mare victorie, iar acum să mor de sete și să cad în mâinile celor necircumciși?“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Lui Samson i-a fost foarte sete. Atunci L-a chemat pe Iahve; și I-a zis: „Tu ai facilitat prin mâna sclavului tău această mare salvare. Și acum să mor de sete și să ajung să fiu capturat de cei necircumciși?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul: „Tu ai adus această mare eliberare prin mâna slujitorului tău. Acum să mor de sete și să cad în mâna celor necircumciși?”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul și a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire și acum să mor de sete și să cad în mâinile celor netăiați împrejur?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și îi era foarte sete și a chemat pe Domnul și a zis: Tu ai dat prin mâna robului tău această mare izbăvire, și acum să mor de sete și să cad în mâna celor netăiați împrejur?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 15:18
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Avram răspunse hotărât: „Credeam că fi-voi omorât, Din pricina nevestei, eu, Căci nu-i teamă de Dumnezeu, La oamenii din țara asta.


Răsărea soarele, când el Trecea pe lângă Peniel. Ușor, din coapsă, șchiopăta –


Nu spuneți lucru-acesta-n Gat, Nu răspândiți vestea, de-ndat’, Pe tot cuprinsul drumului Ce este-al Ascalonului, Să nu se bucure, de zor, Fetele Filistenilor, Să nu se laude, în jur, Căci netăiate-s împrejur.


Iisus – știind că s-a sfârșit Totul, dar trebuie-mplinit Ce-a zis Scriptura – a strigat: „Mi-e sete!” Grabnic, au luat


Ce mai putem să zicem noi? Căci nu mi-ajunge timpu-apoi, Dacă aș vrea ca să vorbesc De Ghedeon, să-l pomenesc Și pe Samson, ori pe Barac Sau referire – dacă fac – Și la Ieftaie, Samuel, La David și proroci, la fel!


Părinții săi l-au întrebat: „Nici o femeie n-ai aflat, Din toate fetele pe care Neamul și-al nost’ popor le are, Încât acum, nevastă vrei, Ca de la Filisteni să-ți iei? Ei, netăiați, sunt, împrejur. Nu sunt destule fete-n jur?” Samson a zis, către-al său tată: „Mie îmi place astă fată, De-aceea, de soție-o vreau!”


Când a sfârșit de cuvântat, Falca, din mâini, a aruncat. Locul acela, negreșit, Drept „Ramat-Lehi” s-a numit, Sau „Aruncarea fălcii”, spus, Atuncea când este tradus.


Samson, atuncea, a strigat La Domnul și-astfel s-a rugat: „O Doamne, Dumnezeul meu! Adu-Ți aminte – Te rog eu – De mine, și mă întărește! Putere, Doamne-mi dăruiește Acum, să pot fi în măsură Ca numai cu o lovitură, Să mă răzbun pe-acest popor, Pentru lumina ochilor Pe care mi-au răpit-o ei! Răzbună Doamne, ochii mei!


Îndată, Ghedeon – urmat De cei trei sute – a intrat În apele Iordanului Și a trecut prin vadul lui. Deși toți, obosiți, erau, Pe-ai lor vrăjmași îi urmăreau, Necontenit, cu-nverșunare, Tăindu-le orice scăpare.


David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”


În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”


David, în sinea lui, și-a zis: „Cred că-ntr-o zi voi fi ucis, De Saul. Astfel, cel mai bine Poate să fie pentru mine, În țara Filistenilor, Pentru că doar în țara lor, Saul n-o să mă urmărească Și n-o să mă mai hăituiască Prin al lui Israel ținut. Ce-mi mai rămâne de făcut? Să plec la Filisteni și-astfel, Mă va lăsa în pace, el, Căci n-am să-i mai apar în față Și voi putea scăpa cu viață.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ