Judecători 15:18 - Biblia în versuri 201418 Samson era foarte-nsetat Și-atunci, la Domnul, a strigat: „Tu Doamne, ai îngăduit Ăst lucru și-astfel a venit Această izbăvire mare, Prin mâna mea. Acum, vrei oare, Să mor, fiind de sete-nvins, Și-n felu-acesta să cad prins În mâinile celor din jur Cari, netăiați sunt, împrejur?” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească18 Fiindu-i foarte sete, L-a chemat pe Domnul și I-a zis: „Tu ai dat prin mâna slujitorului tău această mare victorie, iar acum să mor de sete și să cad în mâinile celor necircumciși?“. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201818 Lui Samson i-a fost foarte sete. Atunci L-a chemat pe Iahve; și I-a zis: „Tu ai facilitat prin mâna sclavului tău această mare salvare. Și acum să mor de sete și să ajung să fiu capturat de cei necircumciși?” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202018 Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul: „Tu ai adus această mare eliberare prin mâna slujitorului tău. Acum să mor de sete și să cad în mâna celor necircumciși?”. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu18 Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul și a zis: „Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire și acum să mor de sete și să cad în mâinile celor netăiați împrejur?” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193118 Și îi era foarte sete și a chemat pe Domnul și a zis: Tu ai dat prin mâna robului tău această mare izbăvire, și acum să mor de sete și să cad în mâna celor netăiați împrejur? အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Părinții săi l-au întrebat: „Nici o femeie n-ai aflat, Din toate fetele pe care Neamul și-al nost’ popor le are, Încât acum, nevastă vrei, Ca de la Filisteni să-ți iei? Ei, netăiați, sunt, împrejur. Nu sunt destule fete-n jur?” Samson a zis, către-al său tată: „Mie îmi place astă fată, De-aceea, de soție-o vreau!”
Samson, atuncea, a strigat La Domnul și-astfel s-a rugat: „O Doamne, Dumnezeul meu! Adu-Ți aminte – Te rog eu – De mine, și mă întărește! Putere, Doamne-mi dăruiește Acum, să pot fi în măsură Ca numai cu o lovitură, Să mă răzbun pe-acest popor, Pentru lumina ochilor Pe care mi-au răpit-o ei! Răzbună Doamne, ochii mei!
David, pe cei ce s-au aflat În jurul lui, i-a întrebat: „Ce are să se facă, oare, Celui care o să-l omoare Pe Filistean și-n acest fel, Ridică, de pe Israel, Ocara ce s-a aruncat? Cum de, ăst om a cutezat – Cari netăiat e împrejur – S-arunce cu ocară-n jur, Pe oștile lui Dumnezeu, Acela care-I viu, mereu?”
În ăst fel, doborât-am eu, Leul, sau ursul, tot mereu. Iată, cu Filisteanu-acel, Se va-ntâmpla-n același fel, Căci netăiatul împrejur A cutezat s-arunce-n jur, Ocări, care, pe Israel, Căzut-au. Dar nu știe el Că o să fie pedepsit, Căci cu ocări a azvârlit În oștile lui Dumnezeu, Acel care e viu, mereu!”
David, în sinea lui, și-a zis: „Cred că-ntr-o zi voi fi ucis, De Saul. Astfel, cel mai bine Poate să fie pentru mine, În țara Filistenilor, Pentru că doar în țara lor, Saul n-o să mă urmărească Și n-o să mă mai hăituiască Prin al lui Israel ținut. Ce-mi mai rămâne de făcut? Să plec la Filisteni și-astfel, Mă va lăsa în pace, el, Căci n-am să-i mai apar în față Și voi putea scăpa cu viață.”