Judecători 15:14 - Biblia în versuri 201414 Spre Lehi-n urmă se-ndreptară, Să-l lase pe Samson al lor, În mâna Filistenilor. Când de departe i-au văzut, Toți Filisteni-au început Să chiuie de bucurie Și-n fața lor, apoi, să vie. Atuncea, Duhul Domnului – Venit din ‘naltul cerului – Peste Samson S-a așezat. Frânghiile ce l-au legat, Fire de in doar, au părut, Arse de foc. Ele-au căzut Jos, la pământ, și i-au lăsat Brațele libere, de-ndat’. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească14 Când a ajuns la Lehi, filistenii i-au ieșit înainte strigând. Atunci Duhul Domnului a venit peste el și funiile pe care le avea la brațe s-au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i-au căzut de la mâini. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201814 Când au ajuns la Lehi, filistenii au început să strige, bucurându-se pentru că Samson fusese prins. Atunci Spiritul lui Iahve a venit peste el. Funiile pe care le avea în jurul brațelor, s-au făcut ca pânza arsă în foc; și i s-au desfăcut legăturile de la mâini. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202014 Când a ajuns la Léhi, filisténii au ieșit cu strigăte în întâmpinarea lui. Duhul Domnului a venit peste el: funiile care erau pe brațele lui s-au distrus ca inul care este ars în foc, iar legăturile de pe mâinile lui s-au desfăcut. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu14 Când a ajuns la Lehi, filistenii au început să strige de bucurie înaintea lui. Atunci, Duhul Domnului a venit peste el. Funiile pe care le avea la brațe s-au făcut ca niște fire de in ars în foc și legăturile i-au căzut de pe mâini. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193114 Când a venit la Lehi, filistenii au strigat de bucurie împotriva lui. Și Duhul Domnului a venit peste el și funiile care erau pe brațele lui s‐au făcut ca niște fire de in, care se aprind la foc, și legăturile lui s‐au dezlegat de pe mâinile lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Judecători 15:14
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Apoi el, iarăși, a luat Cuvântul și mi-a explicat: „Ăsta-i cuvântul Domnului. Află că ăst cuvânt al Lui E îndreptat către acel Care-i numit Zorobabel Și-n felu-acesta cuvântează: „Ăst lucru nu se-ntemeiază Nici pe putere sau tărie, Ci împlinit are să fie Prin Duhul Meu biruitor” – A zis Domnul oștirilor.
Pe tine-apoi, pe cari, mereu – La jug – tovarăș, te am eu, Te rog să dai ajutorare, Femeilor acelea, care, Cu mine-alături, au trudit, Când, Evanghelia, am vestit, Cu Clement și cu toți cei care Mi-au fost tovarăși, în lucrare, Având, în felu-acesta, parte De-ași scrie, în a vieții carte, Numele lor. Dragii mei frați,
Din ceruri, Duhul Domnului S-a pogorât asupra lui Și întărit astfel, Samson A mers până la Ascalon. Acolo, când a pogorât, Treizeci de inși a omorât. Hainele-n urmă, le-a luat Și-a mers, degrabă, de le-a dat Celor care au reușit Să-i dea răspunsul potrivit, La ghicitoare. Ne-ndoios, Samson era foarte furios. Apoi, acasă, de îndat’ – La tatăl său – el a plecat.
Dalila a luat apoi, În grabă, șapte funii noi. Într-o odaie-a rânduit Oameni la pândă, și-a venit Iar, la Samson, și l-a legat, Așa precum a învățat. În urmă, a strigat apoi: „Vin Filistenii, peste noi! Scoală-te-ndată, nu mai sta, Căci iată-i, sunt asupra ta!” Samson s-a ridicat, de jos, Și-a rupt frânghiile, furios, Când și-a-ncordat ale lui brațe, Așa cum rupi doar niște ațe.
Într-o odaie – negreșit – Oameni la pândă-a rânduit. Către Samson, a zis apoi: „Vin Filistenii, peste noi! Scoală-te-ndată, nu mai sta, Căci iată-i, sunt asupra ta!” Samson s-a ridicat, de jos, Și-a rupt frânghiile, furios – Ca și pe-o ață ce-i făcută Din câlți, prin flacără, trecută – Și astfel, ei nu-au știut unde, A lui putere se ascunde.
De Duhul Domnului umbrit, Mereu fusese Otniel Și a ajuns în Israel, Să fie pus judecător. El a condus al său popor, În luptele ce s-au purtat Cu acel mare împărat Care, atunci, împărățea Peste Mesopotamia Și cari era – după cum știm – Chemat Cușan-Rișeataim. Poporul l-a învins pe-acel Stăpânitor, sub Otniel.
„Eu cred că, pradă, au aflat Ai noștri, iar apoi au stat S-o-mpartă. Astfel, câte-o fată, La fiecare-i va fi dată; Sau poate două fete are Ca să primească fiecare. Multe din hainele vopsite Sunt, lui Sisera, dăruite. Straiele-s la gherghef cusute, Iar câte două sunt făcute Să șadă pe grumazul lui – Pe al biruitorului!”
ကြော်ငြာတွေ