Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 13:6 - Biblia în versuri 2014

6 Femeia-atunci, grabnic, s-a dus Și la al său bărbat i-a spus: „Ascultă ce mi s-a-ntâmplat: Să știi că mi s-a arătat Un om ce este-al Domnului. Priveam înfățișarea lui Și ca un înger îmi părea, Cari de la Dumnezeu venea. O-nfățișare-nfricoșată, Omul avea. Eram speriată Și nu l-am întrebat nimic! Ce pot, acuma, să-ți mai zic? De unde e, sau cum îl cheamă, N-am întrebat, căci mi-a fost teamă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Femeia s-a dus și i-a istorisit soțului ei, zicând: „A venit la mine un Om al lui Dumnezeu. Înfățișarea Lui era foarte de temut, ca înfățișarea Îngerului lui Dumnezeu. Nu L-am întrebat de unde venea și nu mi-a dezvăluit care-I este numele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Femeia s-a dus și i-a povestit soțului ei ce i s-a întâmplat, zicându-i: „A venit la mine un om al lui Dumnezeu. Prezența lui m-a speriat; pentru că semăna cu Îngerul lui Dumnezeu. Nu L-am întrebat de unde venea și nu mi-a spus cum se numește.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Femeia s-a dus și a spus soțului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine; avea înfățișarea unui înger al lui Dumnezeu, foarte înfricoșătoare. Nu l-am întrebat de unde este și nici nu mi-a spus care este numele lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Femeia s-a dus și a spus bărbatului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine și avea înfățișarea unui înger al lui Dumnezeu, o înfățișare înfricoșată. Nu L-am întrebat de unde este și nici nu mi-a spus care-I este numele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și femeia a venit și a spus bărbatului său, zicând: Un om al lui Dumnezeu a venit la mine, și înfățișarea lui era ca înfățișarea îngerului lui Dumnezeu, foarte înfricoșat; dar nu l‐am întrebat de unde era nici nu mi‐a spus numele său.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 13:6
29 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Când ochii și i-a ridicat, Chiar lângă cort, a observat Pe trei bărbați care vorbeau, Stând în picioare, și-l priveau. Grabnic, Avram a alergat, Pân’ la pământ li s-a-nchinat,


Iacov i-a zis „omului” său: „Spune-mi, care-i numele tău?” El a răspuns printr-o-ntrebare: „De ce vrei tui ca să știi, oare? Spune-mi, de ce m-ai întrebat?” Apoi l-a binecuvântat.


Femeia merse la Ilie Și-l întrebă: „Spune-mi dar, mie, Ce am cu tine – oare – eu, Omule al lui Dumnezeu? Iată, la mine ai venit, Iar Dumnezeu Și-a amintit De relele ce le-am făcut. Lucrul acesta, Tu l-ai vrut? Ai vrut să-mi fie omorât Copilul, când te-ai pogorât Și ai venit în casa mea?”


Femeia zise-atunci: „Văd eu, Că ești om al lui Dumnezeu, Pentru că tot ce ai vestit, Adevărat s-a dovedit!”


„La anul, când am să mai viu, Tu ai să ții în brațe-un fiu.” Ea a răspuns: „Nu, domnul meu! Tu ești om al lui Dumnezeu! Te rog, să nu mă amăgești, Cu vorbele ce le rostești!”


Femeia, într-o zi, s-a dus La soțul ei și-astfel i-a spus: „Cel ce venea la noi acasă, Cel ce ședea la noi la masă, E un om sfânt. Știu bine eu, Că el e al lui Dumnezeu.


Un înger i s-a arătat, Trimis de Domnu-n acel loc, Stând într-o flacără de foc, Ce dintr-un rug aprins ieșea. Moise, mirat, la el privea – La rug – arzând necontenit, Fără a se fi mistuit.


Apoi El a adăugat: „Sunt Domnul, cari M-am arătat Tatălui tău. Eu sunt, mereu, Al lui Avram Sfânt Dumnezeu; Și-al lui Isac sunt, totodată, Și al lui Iacov!” De îndată, Moise, obrazul, și-a ascuns, Pentru că spaima l-a pătruns, Și s-a temut să îndrăznească, Spre Dumnezeu, să mai privească.


După aceea, glasu-acel Îmi zise astfel: „Daniel, Om prea iubit și scump, aminte Să iei dar, la aste cuvinte, Pe care eu ți le voi spune. Hai, pe picioare-acum, te pune, În locu-n care te găsești! Să stai acolo unde ești Și să asculți ce am de zis, Căci eu, la tine, sunt trimis!” După ce astfel mi-a vorbit, Eu în picioare-am reușit Să mă ridic, dar tremuram, Căci foarte-nspăimântat eram.


Când ochii mi i-am ridicat Și înainte m-am uitat, Un om, atuncea, am văzut, În față-mi cum a apărut. Straiul pe care l-a purtat Era făcut din in curat, Iar brâul care i-a cuprins Straiul și mijlocul i-a-ncins, Era din aurul pe care Ținutul din Ufaz îl are.


Spre mine, el s-a îndreptat Și-atuncea, m-am înspăimântat. Jos, la pământ, eu am căzut, Dar el, atunci când m-a văzut, Îmi zise: „Fiu al omului, Iată, vremea sfârșitului Arată astă viziune. Ia seama, la ce îți voi spune!”


Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc.


În vremea-n care S-a rugat, Înfățișarea-I s-a schimbat, Iar hainele I s-au albit Și cu putere-au strălucit.


Toți cei cari, în Sobor, ședeau, La fața lui Ștefan, priveau Atenți, iar ceea ce-au văzut, Față de înger, le-a părut.


Iată dar, binecuvântarea Pe care, toată adunarea Copiilor lui Israel A căpătat-o, de la cel Cari era omul Domnului, ‘Nainte de pieirea lui.


Iar tu, om al lui Dumnezeu, Fugi de acest lucru, mereu, Și caută neprihănire, Evlavie și cu iubire, Blândețe și-o credință mare, Încununată de răbdare.


Fiii lui Iuda au venit La Iosua și i-au vorbit, Pe când el, la Ghilgal, a stat. Caleb li s-a alăturat Și i-a-nsoțit. El e cel care, Drept tată, pe Iefune-l are – Cel ce fusese Chenizit. Caleb s-a dus și a vorbit: „Eu cred că-ți mai aduci aminte De-ale lui Dumnezeu cuvinte, Spuse lui Moise, despre mine Și totodată, despre tine, Pe vremea-n care ne găseam La Cades-Barnea și-așteptam.


Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;


Altundeva. Când L-a zărit, La Manoah ea a fugit În mare grabă și-a zis: „Iată, Astăzi – din nou – mi se arată Omul care m-a căutat


Privirile și le-a rotit, În jur, și soaței i-a vorbit: „Află că vom muri – zic eu – Căci L-am văzut pe Dumnezeu.”


Îngerul Domnului S-a dus, În fața ei și-apoi, a spus: „Tu, stearpă, ești, precum toți știu. Dar iată că vei naște-un fiu.


Omul acela a venit, În fața mea, și mi-a vorbit: „Tu, stearpă ești, precum toți știu, Dar iată că vei naște-un fiu. De-acuma, să iei seama bine, Cum că oprit e pentru tine Ca să bei vin sau ceva tare, Ori să mănânci din vreo mâncare Ce se vădește necurată, Căci pruncul care se arată Este ales, de Dumnezeu, Pentru a-I fi-nchinat mereu – Precum găsit-a El cu cale – Din pântecele mamei sale, Până când îi va fi sosit Ceasul în cari va fi murit.”


Atuncea, Manoah s-a dus În fața Domnului și-a spus: „Doamne, te rog – acuma – eu, Pe omul de la Dumnezeu, Să îl trimiți dar, înapoi, Ca el să ne învețe-apoi, Tot ce avem noi de făcut, Atunci când se va fi născut Pruncul de care ne-a vorbit!”


Apoi, Îngerul Domnului A coborât, din cerul Lui, Și-a mers la Ofra. El a stat Sub un stejar, acolo-aflat. Ioas era stăpânul lui – Adică al stejarului. Pe Ghedeon, fiu, îl avea Și din Abiezer venea, După familia tatălui. În vremea ‘ceea, fiul lui – Cari Ghedeon a fost chemat – Era cu teascul său aflat În acel loc și grâu bătea, Căci să-l ascundă, el voia, Din fața Madianului.


Un om al Domnului s-a dus, La Eli și așa i-a spus: „Așa vorbește Dumnezeu: „Nu M-am descoperit dar Eu, Pentru a tatălui tău casă, Mai înainte ca să iasă Din a Egiptului robie?


Sluga-i răspunse-atuncea: „Iată, În fața noastră-n depărtare, Se află o cetate mare. În ea, o să găsim – știu eu – Un om ce-i al lui Dumnezeu. Tot ceea ce omul vorbește, Cu siguranță, se-mplinește. Haidem la el, să-l întrebăm, Să știm ce drum să apucăm.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ