Judecători 13:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Pe-altar, Îngerul Domnului S-a dus și-n para focului El S-a suit. Când L-au văzut, Cei doi, cu fața, au căzut Jos, la pământ și s-au plecat Astfel, în fața Lui, de-ndat’.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁰ În timp ce flacăra se înălța de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S-a înălțat în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah și soția lui s-au aruncat cu fața la pământ.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ În timp ce flacăra se ridica de pe altar spre cer, Îngerul lui Iahve a urcat în flacăra altarului. Văzând acest lucru, Manoah și soția lui au căzut cu fața spre pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ În timp ce flacăra urca de pe altar spre cer, îngerul Domnului a urcat în flacăra altarului. Văzând Manóah și soția lui [lucrul acesta], au căzut cu fața la pământ.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Pe când flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S-a suit în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah și nevastă-sa au căzut cu fața la pământ.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ Și a fost așa: pe când flacăra se înălța de pe altar spre ceruri, Îngerul Domnului s‐a înălțat în flacăra altarului, și Manoah și nevasta sa s‐au uitat și au căzut pe fețele lor la pământ.

Judecători 13:20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 17:3

Avram, atunci, s-a prăbușit Cu fața la pământ, supus. Domnul, din cer, apoi, a spus:

2 Regi 2:11

Singuri, pe drum, cei doi erau. Mergeau agale și vorbeau, Când din înalturi a venit Un car, din flăcări întocmit, Iar caii care îl trăgeau, De-asemeni, tot de foc, erau. Uimit sta Elisei, pe loc, În timp ce carul cel de foc, Într-un vârtej de vânt l-a dus, Pe-al său stăpân, în ceruri, sus.

1 Cronici 21:16

David, ochii, și-a ridicat, Iar când spre cer el s-a uitat, De-ndat’, pe înger, l-a văzut. Îngeru-acela a șezut Între pământ și cer. Privea Către Ierusalim și-avea O sabie înfricoșată, Către cetate îndreptată. David și toți bătrânii lui Din mijlocul poporului, Jos, la pământ, s-au azvârlit. Și-n saci, trupul, și-au învelit.

1 Cronici 21:21

Ornan, apoi, iar s-a uitat Și l-a văzut, pe împărat Cu slujitorii săi venind, Către al său ogor grăbind. În fața lui, a alergat Grabnic, și i s-a închinat.

1 Cronici 21:26

În urmă, pe ogorul lui, Pentru cinstirea Domnului, El, un altar, a ridicat Pe care-apoi, jertfe, I-a dat. Acestea au avut menire De jertfe pentru mulțumire, Iar ele, date se socot, Că fost-au ardere de tot. David, pe Domnul, L-a chemat, Iar El, din cer, răspuns i-a dat, Prin focul cere a venit Peste altar și-a mistuit Jertfele de deasupra lui.

Psalmi 47:5

Pe Dumnezeu, Îl însoțesc Doar strigăte ce se vădesc A fi de biruință. El Înaintează-n acest fel, În sunetul puternic, tare, Pe care trâmbița îl are.

Езекиел 1:26

Deasupra cerului de sus, Peste-ale lor capete pus, Era ceva ce mi-a părut, Din piatră de safir, făcut Și m-am gândit că o să fie Un fel de scaun de domnie. Un chip de om, am mai văzut Că pe-acel scaun a șezut.

Езекиел 1:28

Lumina ‘ceea se vădea Cum că era asemenea Cu-n curcubeu ce stă să iasă De după nori, în zi ploioasă. Așa e chipul cel pe care Doar slava Domnului îl are. Când astă slavă am văzut, Jos, la pământ, eu am căzut Și-apoi un glas am auzit, Al Unuia care-a vorbit.

Daniel 10:9

Atuncea când l-am auzit Pe acel om că mi-a vorbit, Cu fața la pământ – de-ndat’ – Eu am căzut, jos, leșinat.

Levitic 9:24

Un foc, atuncea, a ieșit – Chiar de la Domnul – și-a-nghițit Grăsimile de pe altar Și jertfa de pe al său jar. Întreg poporul a văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și a scos – plin de veselie – Mari chiote de bucurie; Jos, la pământ, s-a aruncat Cu fața, și s-a închinat.

Matei 17:6

S-au prăbușit înspăimântați, Cei trei discipoli, la pământ, Pătrunși de glasu-acela sfânt.

Evrei 1:3

El – care este oglindirea Slavei, precum și-ntipărirea Ființei Lui, Cel care poate A ține lucrurile toate, Aflate-n cer și pe pământ, Cu-a Lui putere, din Cuvânt – O curăție a făcut, Pentru păcate, și-a șezut În locurile prea înalte, Unde urma ca să se salte, La a Măririi dreaptă stând,

Judecători 6:19

Fuga, acasă, și a pus Mâna pe-un ied. L-a pregătit, Cu azimi coapte l-a-nsoțit, Făcute dintr-o efă plină, Până în gură, cu făină. Carnea, în coș, a așezat-o, Iar zeama-n oală a turnat-o. Apoi, la Domnul – la stejar – A mers să ducă al său dar.

Judecători 6:21

Îngeru-n urmă Și-a luat Toiagu-n mână și l-a-ntins, Încât cu vârful a atins Carnea și-azimile. Îndată, O flacără înfricoșată, Din miezul stâncii, a țâșnit Și darul fost-a mistuit. Apoi, Îngerul Domnului A dispărut din fața lui,