Femeia-atunci, grabnic, s-a dus Și la al său bărbat i-a spus: „Ascultă ce mi s-a-ntâmplat: Să știi că mi s-a arătat Un om ce este-al Domnului. Priveam înfățișarea lui Și ca un înger îmi părea, Cari de la Dumnezeu venea. O-nfățișare-nfricoșată, Omul avea. Eram speriată Și nu l-am întrebat nimic! Ce pot, acuma, să-ți mai zic? De unde e, sau cum îl cheamă, N-am întrebat, căci mi-a fost teamă.
Domnul – pe dată – a-mplinit Ceea ce Manoah ceruse, Astfel că Îngerul se duse Și Se-arătă femeii. Ea, Sigură, pe ogor, ședea, Căci Manoah – al ei bărbat – Tocmai atunci era plecat,