Judecători 12:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Ei răspundeau atunci: „Ei bine, Un lucru vrem doar, de la tine: Zi „Șibolet”, și poți să pleci. Poți, peste apă, ca să treci.” Dar omul „Sibolet” spunea, Căci el, prea bine, nu putea Ca să pronunțe-acel cuvânt. Atunci, îndată – la pământ – Era trântit și-njunghiat De Galaadiți. Ei au tăiat Cam patruzeci și două mii, Din ai lui Efraim copii

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁶ îl puneau să zică „Șibolet“. El însă nu putea rosti decât „Sibolet“. Atunci ei îl înșfăcau și îl omorau la vadurile Iordanului. Așa au pierit în vremea aceea patruzeci și două de mii de efraimiți.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ îl puneau să zică „Șibolet”. Dar el nu putea pronunța decât „Sibolet”. Atunci ei îl arestau și îl omorau lângă vadurile Iordanului. Așa au murit atunci patruzeci și două de mii de efraimiți.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ îi ziceau: „Spune, te rog: «Șibólet»”. Și el zicea: „Sibólet”, căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbații din Galaád îl prindeau și-l înjunghiau lângă vadurile Iordánului. Au căzut atunci patruzeci și două de mii [de oameni] din Efraím.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ atunci îi ziceau: „Ei bine, zi Șibolet.” Și el zicea Sibolet, căci nu putea să-l spună bine. Atunci, bărbații Galaadului îl apucau și-l junghiau lângă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci și două de mii de bărbați din Efraim.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Atunci îi ziceau: Zi, dar, Șibolet! Și el zicea: Sibolet, și nu putea să rostească bine. Și îl apucau și îl junghiau la vadurile Iordanului. Și au căzut în vremea aceea patruzeci și două de mii din Efraim.

Judecători 12:6 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 69:15

Valul să nu mă mai lovească, Adâncul să nu mă-nghițească, Iar groapa care-n cale-mi vine Să nu se-nchidă peste mine!

Psalmi 69:2

Nu mă mai pot ține și iată Că în noroi m-am afundat. Într-o prăpastie-am picat, Iar apele dau peste mine.

Proverbe 17:14

O ceartă e asemănată Cu apa care-i revărsată; Deci curmă cearta mai ‘nainte De-a se-nteți – așa-i cuminte.

Proverbe 18:19

Cei ce-s ai nedreptății frați, Mai greu sunt de-a fi câștigați, Decât cetatea întărită, Iar cearta, greu, le e oprită, Cum greu e să dezăvorești Odăile împărătești.

Qohelet 10:12

Ale-nțeleptului cuvinte Plăcute sunt. Cel fără minte, Cu vorbele sale deșarte, Te va apropia de moarte.

Isaia 27:12

În vremea ‘ceea, Domnul are Să scuture roadele care Sunt de la matca Râului, La apele pârâului Egiptului. Atuncea voi – Cu toții – veți fi strânși apoi, Copii din casa cea pe care Neamul lui Israel o are!

Matei 12:25

Iisus le-a zis: „O-mpărăție, Când dezbinată o să fie În contră-i, fi-va pustiită. De-asemeni, fi-va nimicită Cetatea, casa dezbinată, Și împotrivă-și ridicată.

Matei 26:73

Dar alții au venit la el, Spunându-i: „Nu-ncape-ndoială, Că-omu-acesta ne înșeală. Tu ești din ceata lui Iisus! Deci, în zadar, limba ți-ai pus, Minciuni, să ne trimită-n stol, Căci vorba ta te dă de gol!”

Marcu 14:70

Petru, din nou, s-a lepădat, Dar mulți din cei ce s-au aflat Acolo-au zis: „Fără-ndoială, Omul acesta ne înșeală! Tu ești din ceata lui Iisus. Chiar vorba-ți, iată, că te-a spus – Vorbești la fel ca-n Galileea! Dreptate a avut femeia!”

Galateni 5:15

Dar dacă voi vă tot mușcați Și-unii pe alții vă mâncați, Seamă luați, ca să nu fiți – Unii, de alții – nimiciți.”

Judecători 12:5

Bărbații din Galaad s-au dus Și stăpânire ei au pus, Pe toate vadurile care Apa Iordanului le are. Când vreun fugar care venea Din Efraim, se-apropia Zicând: „Lăsați-mă să plec! Vreau, peste apă, ca să trec!”, Ei îi spuneau: „Am vrea să știm: Nu ești, cumva, din Efraim?” Când omul nu recunoștea, În nici un fel, și „Nu!”, zicea,

Judecători 12:7

Iefta a fost judecător În al lui Israel popor, Un timp destul de-ndelungat, Căci zece ani, în frunte-a stat. Apoi, când timpul i-a venit – Și când, din lume, s-a sfârșit – Pe-al Galaadului pământ, Ai săi săpatu-i-au mormânt. Într-o cetate din ținut, A fost al său mormânt făcut.