Judecători 12:5 - Biblia în versuri 20145 Bărbații din Galaad s-au dus Și stăpânire ei au pus, Pe toate vadurile care Apa Iordanului le are. Când vreun fugar care venea Din Efraim, se-apropia Zicând: „Lăsați-mă să plec! Vreau, peste apă, ca să trec!”, Ei îi spuneau: „Am vrea să știm: Nu ești, cumva, din Efraim?” Când omul nu recunoștea, În nici un fel, și „Nu!”, zicea, အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească5 Ghiladiții au cucerit și vadurile Iordanului dinspre Efraim, astfel că, atunci când vreunul dintre fugarii efraimiți zicea: „Lasă-mă să trec!“, ghiladiții îl întrebau: „Ești efraimit?“. Dacă răspundea: „Nu!“, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20185 Ghiladiții au cucerit și teritoriul de la malul efraimit al Iordanului. Astfel, atunci când vreunul dintre efraimiți care fugea de pericol, dorea să traverseze (Iordanul), ghiladiții îl întrebau dacă este efraimit. Dacă nega, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Cei din Galaád au capturat vadurile Iordánului care aparțineau lui Efraím. Când fugarii din Efraím ziceau „Vreau să trec”, oamenii din Galaád îi întrebau: „Ești din Efraím”, și ei ziceau „Nu!”; အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Galaadiții au pus mâna pe vadurile Iordanului dinspre Efraim. Și când unul din fugarii lui Efraim zicea: „Lasă-mă să trec!”, bărbații Galaadului îl întrebau: „Ești efraimit?” Dacă răspundea: „Nu”, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19315 Și Galaad a luat lui Efraim vadurile Iordanului; și a fost așa: când fugarii lui Efraim ziceau: Vreau să trec! Bărbații Galaadului îi ziceau: Ești efraimit? Și el zicea: Nu! အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Iefta i-a strâns, în graba mare, Pe toți bărbații cei pe care Al Galaadului ținut, Buni pentru luptă, i-a avut. Cu astă oaste, el –apoi – A dus cu Efraim război Și-astfel, în urmă, negreșit, Pe Efraim l-a biruit. Oamenii care se trăgeau Din Efraim, mereu ziceau: „Niște fugari – cum bine știm – Sunteți voi, ai lui Efraim! În Efraim vă aflați voi Și în Manase mai apoi, Căci țara Galaadiților Aflată-i în mijlocul lor!”
Ei răspundeau atunci: „Ei bine, Un lucru vrem doar, de la tine: Zi „Șibolet”, și poți să pleci. Poți, peste apă, ca să treci.” Dar omul „Sibolet” spunea, Căci el, prea bine, nu putea Ca să pronunțe-acel cuvânt. Atunci, îndată – la pământ – Era trântit și-njunghiat De Galaadiți. Ei au tăiat Cam patruzeci și două mii, Din ai lui Efraim copii
„Urmați-mă, căci – negreșit – Iată că vremea a sosit, În care, Dumnezeu ne-a dat, Pe Moabiți și i-a lăsat În mâna noastră!” Ei s-au dus Și stăpânire-atunci au pus, Pe toate vadurile care Apa Iordanului le are În țarina Moabului. În felu-acesta, nimănui Nu-i mai fusese-ngăduit, Să treacă râul. Au lovit
Pentru a nu-i lăsa scăpare, Soli, Ghedeon iute-a trimis, Care în acest fel au zis, În muntele lui Efraim: „Haidem cu toții, să ieșim, Să-i ținem piept lui Madian, Pân’ la Bet-Bara și Iordan! Să le tăiem dar oștilor, Intrarea-n vadul apelor!” Bărbații care s-au găsit În Efraim, s-au repezit Și-au ocupat, în calea lor, Îndată, vadul apelor, Pân’ la Bet-Bara și Iordan, Spre a-l opri pe Madian.