2 Iefta le-a spus, atuncea: „Eu – Precum și tot poporul meu – Cu Amoniții, ați văzut Că, multe certuri, am avut. În ajutor, eu v-am chemat. Voi, însă, nu m-ați ajutat.
Bărbații care au ieșit Din Efraim, s-au repezit Spre miazănoapte. Ei s-au dus Până la Iefta și i-au spus: „De ce-ai dus, cu Amon, război, Fără ca să ne chemi pe noi, Să mergem, să te însoțim Și astfel, sprijin, să îți fim? Ne-am adunat toți, la un loc, Să-i punem casei tale, foc, Și-apoi – precum ți se cuvine – Vrem să te ardem și pe tine.”
Când am văzut că nu veniți Și nu vreți să mă sprijiniți, Viața, în joc, mi-am pus apoi, Și singur mers-am la război, Cu neamul lui Amon. Știți bine Că Dumnezeu a fost cu mine Și i-a lăsat pe Amoniți, În mâna mea. De ce veniți Acuma, împotriva mea Și să vă războiți, ați vrea?”