5 Războiu-acela se-ntețea Și tot mai crâncen devenea. Bătrânii care i-a avut Al Galaadului ținut, În țara Tob, grabnic, s-au dus – La Iefta – și așa i-au spus:
5 În timp ce amoniții începuseră conflictul cu Israel, cei care formau consiliul bătrânilor Ghiladului s-au dus în regatul (lui) Tob, ca să îl aducă între ei pe Iefta.
Toți Amoniți-au priceput Cum că prin ceea ce-au făcut, Ajuns-au ca, urâți, să fie, De-a lui Israel seminție. De-aceea, oameni și-au tocmit Și de război s-au pregătit, Iar pedestrimea adunată, Din Siria a fost luată. Erau la douăzeci de mii Dintre ai Siriei copii. Unii, din Bet-Rehob, veneau; Alții, din Țoba, se trăgeau; De la cel care-nscăunat A fost, în Maca, împărat, O mie de oșteni chemară, Iar doisprezece mii luară Dintre aceia care sânt Aflați pe-al Tobului pământ.
Când Amoniții i-au zărit, În mare grabă au ieșit Și-n linie – pentru război – S-au așezat cu toți apoi, Chiar lângă poarta de intrare, Pe cari cetatea lor o are. Oastea din Siria luată, În câmp fusese așezată, Căci la un loc s-au adunat Cei cari din Țoba au plecat, Cei de la Maca, din Rehob, Precum și cei veniți din Tob.
Poporul lui Amon îi are, Peste Iordan, iute-au trecut, Căci să se bată, ei au vrut, Cu Iuda, cu cei care sânt Pe al lui Beniamin pământ, Și cu feciorii cei pe care – În case – Efraim îi are. Atunci, întregul Israel, Ajuns-a strâmtorat astfel.
Însă și oameni răi au fost, Care au zis: „Nu are rost! Ce poate Saul, ca să facă, Să ne ajute-acum, chiar dacă, Iată-l că este împărat?” Dar Saul nu i-a ascultat Și chiar dacă nu i-a plăcut, Că nu aude, s-a făcut.
Poporu-a mers la Samuel Și i-a vorbit, în acest fel: „Cine a zis: „Saul, apoi, O să domnească peste noi?”? Scoate-l în față, imediat, Ca să îl omorâm, de-ndat’!”