Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 11:27 - Biblia în versuri 2014

27 Iată, eu nu te-am supărat, Dar rău, cu mine, te-ai purtat, Căci ai pornit acest război. Domnul să judece apoi! Să fie El judecător, Între-al lui Israel popor Și între fiii cei pe care, Poporul lui Amon îi are.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

27 Eu nu ți-am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon!“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Eu nu am făcut nimic greșit față de tine; iar tu îmi faci rău venind să lupți împotriva mea! Iahve să judece astăzi! El să fie Judecător între israelieni și amoniți!»”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Eu nu am păcătuit împotriva ta, iar tu mi-ai făcut rău că ai luptat împotriva mea. Domnul, judecătorul, să judece între fiii lui Israél și fiii lui Amón»!”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon.’”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Da, n‐am păcătuit împotriva ta, ci îmi faci rău, războindu‐te împotriva mea. Domnul, judecătorul, să judece astăzi între copiii lui Israel și între copiii lui Amon!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 11:27
27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Domnul să judece și-apoi, Să hotărască între noi! El vede tot. El va putea Să apere pricina mea. Dreptate, îmi va face El Și mă va izbăvi, astfel, Din a ta mână, negreșit.”


Dar pentru tot ce-ai făptuit, Îl las pe Dumnezeu apoi, Să judece între noi doi. El mă va răzbuna, pe mine, Căci eu nu pun mâna pe tine.


Omori pe cel bun împreună Cu cel ce-i rău? Ce-o să se spună? Aceeași soartă s-aibă toți? Să faci așa ceva, nu poți! Tu care judeci tot pământul, Tu care ești Dumnezeu Sfântul, Să nu faci, oare, Tu, dreptate? Să nu pui rânduială-n toate?”


Sarai îi zise, obidită, Soțului ei: „Batjocorită Mă aflu eu, în casa ta. Batjocura, asupra ta, Să cadă dar! Roaba ți-am dat, Dar ea, acum când a aflat Că-i grea și că-i la mare preț, Mi-a arătat numai dispreț. De-aceea, Domnul, între mine, Să judece, și între tine!”


Al tatălui tău Dumnezeu, Acela al tatălui meu – Al lui Avram și-al lui Nahor – Va fi al nost’ judecător!” Iacov făcu pe al său plac: Pe Dumnezeul lui Isac,


De-acum, m-așteaptă o cunună: Pe cap, ea o să mi se pună, Căci ea-i cununa cea pe care Neprihănirea, doar, o are. Astă cunună minunată, În „ziua ‘ceea”-mi va fi dată Mie, de către Domnul meu, Dreptul Judecător, mereu. Și nu doar eu am s-o primesc, Ci toți acei care iubesc Venirea Lui. Te rog, pe tine,


Căci trebuie ca toți – odată – La scaunul de judecată, Al lui Hristos, să ne-adunăm, Și-n fața Lui, să așteptăm Răsplata, bine meritată, Ce are să ne fie dată, Pentru tot binele-mplint, Sau pentru răul săvârșit, Pe vremea-n care ne găseam În trup și, pe pământ, trăiam.”


Fii vesel tinere! Nu sta, Posac, în tinerețea ta. Bucură-ți inima, cât ești Tânăr și vesel să pășești Pe căile ce sunt plăcute Ochilor tăi. Tinere, du-te! Însă să ții minte, mereu, Că pentru toate, Dumnezeu Te va chema la judecată.


În fața Domnului Cel Sfânt, Cari judecă acest pământ! Atuncea, cu nepărtinire, Va judeca întreaga fire. Va judeca, după dreptate, Popoarele-n lume aflate.


Tu – care ești judecător Peste acest pământ – grăbește Și o răsplată dăruiește, La toți cei mândri, potrivit Cu ceea ce au săvârșit!


Popoarele de pe pământ, Doamne, doar ale Tale sânt. De-aceea scoală-Te de-ndată Și pe pământ fă judecată.


Doar Dumnezeu, precum se știe, E Cel ce judecă. Astfel, Pe unii, îi înalță El, Însă pe alții, bunăoară, După voință, îi pogoară.


Cerul, atunci, o să vestească Dreptatea cea dumnezeiască, Căci judele e Dumnezeu.


Domnul e drept judecător Și nu am pentru ce mă teme. Mânia Lui – foc arzător – Se va aprinde-n orice vreme.


Numai un om neprihănit, Să Îi vorbească a-ndrăznit; Știu bine că voi fi iertat.


Și de-am dreptate m-aș ascunde, Căci nu-ndrăznesc de a-I răspunde. Pot doar, judecătorului, Eu să mă rog. Deci Domnului


Cei cari sunt ai lui Dumnezeu Vrăjmași, vor tremura mereu, Căci din înaltul cerului, Va arunca tunetul Lui, Asupra lor. Vor fi chemate – În fața Lui – și judecate Chiar și acelea care sânt Margini, pentru acest pământ. Putere, El a revărsat, Mereu, peste-al Său împărat Și-apoi a Unsului tărie ‘Nălțată-n veci, are să fie.”


Și de Biserica celor Care au fost întâi născuți Și cari, în ceruri, sunt trecuți, Înscriși fiind, de Dumnezeu – Acela care e mereu, Singur și drept Judecător – De duhurile tuturor Celor ce sunt neprihăniți Fiind făcuți desăvârșiți,


De ce?… Căci nu vă iubesc eu?… Dar, asta, știe Dumnezeu!


Domnul va face judecată Și toate faptele-s aduse, Fiind apoi, în față-I, puse. Nimic din ce este ascuns, Nu-i pentru El de nepătruns. Va judeca, din jilțul Său, Ce-ai făptuit – bine sau rău.


Însă cel ce era-mpărat, Peste Amon, n-a ascultat Cuvintele care le-a zis Iefta, când vestea i-a trimis.


Nu ai să-i judeci Tu, pe ei? Căci noi, acum, suntem acei Cari, de putere, sunt lipsiți. Avem doar ochii ațintiți Spre Tine, Doamne, și-așteptăm Sprijinul Tău să-l căpătăm!”


Îți amintești – fără-ndoială – Ceea ce-a spus vechea zicală: „Răul, doar de la cei răi, vine”. Deci n-am să pun mâna, pe tine.


Când David, vorba, a sfârșit, Saul – uimit – l-a întrebat: „David, tu ești?” N-a așteptat Răspunsul, ci a izbucnit În plâns și-apoi a glăsuit:


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ