Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 11:26 - Biblia în versuri 2014

26 Trei sute-s anii scurși de când, Pe Israel îl afli stând În al Hesbonului ținut – În satele ce le-a avut – La Aroer și-n jurul lui, Pe malurile-Arnonului, Și în cetăți, cât și prin sate Ce lângă ele-au fost aflate. De ce, în tot acest răstimp, Nu l-ați cerut? N-ați avut timp?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

26 Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați luat înapoi în tot acest timp?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele din jurul lui, în Aroer și în satele din jurul acestuia, ca și în toate orașele care există pe malurile Arnonului. De ce nu le-ați capturat în tot acest timp?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Iată, Israél locuiește de trei sute de ani la Heșbón și în satele lui, la Aroér și în satele lui și în toate cetățile care sunt pe malurile [râului] Arnón. De ce nu l-ați luat înapoi în timpul acela?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Cât a locuit Israel în Hesbon și în satele lui, și în Aroer și în satele lui, și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le‐ați luat înapoi în vremea aceea?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 11:26
21 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pe drum să ieși și să pândești, Acum, tu care locuiești În Aroer! Întreabă dar, Pe cel care este fugar Și de pieire a scăpat: „Hai spune, ce s-a întâmplat?”.


După ce El a nimicit Șapte popoare, cari erau În calea lor, căci locuiau Chiar în Canaan, al nost’ popor A moștenit pământul lor, Cari, patru veacuri jumătate, Roade le-a dat, îmbelșugate.


Sculați! Treceți râul Arnon! Vi-l dau în mână pe Sihon – Pe Amoritu-nscăunat, Peste Hesbon, ca împărat – Precum și țara lui. Porniți La luptă și vă războiți Cu el și cu al său popor, Să cuceriți ținutul lor!


Din Aroerul așezat Pe malul râului chemat Arnon, de la cetatea care, În vale, locul său și-l are Și pân’ la Galaad apoi, Nici o cetate – pentru noi – N-a fost prea tare, căci – mereu – În mâna noastră, Dumnezeu, Pe toate-acestea, le-a lăsat.


Domnul mi-a spus: „Să nu ai teamă Căci Eu ți-i dau – de bună seamă – Pe toți aceștia-n mâna ta. Cu ei, trebuie-a te purta Precum făcut-ai cu Sihon, Cel care fost-a la Hesbon, Și-mpărățea peste-Amoriți. Deci trebuiesc toți, nimiciți.”


Le-am nimicit, făr’ ‘osebire, Pe toate, cu desăvârșire, Cum am făcut și cu Sihon – Cel care domn fost-a-n Hesbon. Cetăți am nimicit – atunci – Bărbați, femei, precum și prunci.


El a purtat, cu ei, război – Cu oastea lor, nenumărată – O vreme foarte-ndelungată.


Primu-mpărat a fost Sihon. El locuise la Hesbon Și peste Amoriți domnea. Al său ținut se întindea Din Aroer – marginea lui Fiind râul Arnonului – Și cuprindea o jumătate Dintre ținuturile-aflate În Galaad. Hotarul lui, Chiar apele Iabocului Ajunse dar, a le cuprinde. Dincolo de Iaboc, se-ntinde Ținutul neamului cel care, Drept tată, pe Amon, îl are;


Og stăpânea Hermonul tot, Salca, Basanul și-ajungea Al său hotar de atingea Ținutul Gheșuriților Precum și-al Macatiților. Mai stăpânea și jumătate Dintre ținuturile-aflate În Galaad și ajungea Al său hotar de atingea Ținuturile lui Sihon Care domnea peste Hesbon.


Prinse erau, între hotare, Toate cetățile pe care Le-a stăpânit, cândva, Sihon – Cel ce domnise la Hesbon Și care fost-a împărat, Peste-Amoriți încoronat – Mergând pân’ la ținutul care, Poporul lui Amon îl are.


Ținutul care li s-a dat Și-n stăpânire l-au luat, Cuprinde Aroerul care, Râul Arnon, în coaste-l are, Cetatea ‘ceea întărită Care, în vale, e zidită; Urmează-apoi câmpia toată Cari la Medeba e aflată,


Cetățile de pe câmpie Care țineau, precum se știe, De-mpărăția din Hesbon Și-anume: Bet-Baal-Meon, Dibonul, Bamot-Bal urmat


Trecuse multă vreme-n zbor, De când, peste al Său popor, Domnul, odihnă, a lăsat. Cu pace l-a înconjurat, Scăpându-l de vrăjmașii care, În jur, erau în număr mare. Înaintat, pe-al vieții drum, Ajunse Iosua de-acum. Timpul, în zbor, nu-l ocolise Și astfel, el îmbătrânise.


Aceștia toți i-au asuprit Și-optzeci de ani au pătimit Israeliții cari erau Peste Iordan și se aflau În țara Galaadului, În mâinile poporului De Amoniți. Fiii pe care


Țara a căpătat odihnă Și patruzeci de ani de tihnă, Avut-au ai lui Israel Copii, până când Otniel, Însărcinarea, și-a-mplinit Și-apoi, din lume, a pierit.


În ziua ‘ceea, negreșit, Moabul tot a fost smerit, Sub mâinile lui Israel, Iar țara a primit, astfel, O bine meritată tihnă, Având, optzeci de ani, odihnă.


Așa să piară toți cei răi, O Doamne, toți vrăjmașii Tăi! Însă acei ce Te iubesc, Ca soarele se dovedesc, Când peste-naltul cerului Se-arată, în puterea lui.” Țara a căpătat odihnă, În patruzeci de ani de tihnă.


Madianiții s-au smerit Atunci, și n-au mai îndrăznit Să își ridice, în vreun fel, Capul, față de Israel. Țara a dobândit odihnă, Și patruzeci de ani în tihnă – Cât Ghedeon a viețuit – Pământul ei s-a liniștit.


Abimelec – ca împărat – Trei ani, în Israel, a stat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ