Judecători 10:16 - Biblia în versuri 201416 Toți dumnezeii ce-i aveau, I-au scos afară și cătau Ca să-I slujească Domnului. Văzând chinul poporului, Domnul s-a îndurat de el Și S-a întors la Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească16 Apoi au renunțat la dumnezei și au slujit Domnului, iar El S-a îndurat de necazul lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201816 Apoi ei au renunțat la idoli; și au slujit lui Iahve. El a avut compasiune pentru Israel, văzând situația dezastruoasă în care ajunsese. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202016 I-au îndepărtat pe dumnezeii străini din mijlocul lor și i-au slujit Domnului, căruia i-a fost milă de suferința lui Israél. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu16 Și au scos dumnezeii străini din mijlocul lor și au slujit Domnului. El S-a îndurat de suferințele lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193116 Și au îndepărtat dumnezeii străini din mijlocul lor, și au slujit Domnului și sufletul lui a fost nerăbdător de nenorocirea lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Asa, de cum a auzit Cuvintele ce le-a rostit Obed prorocul, de îndat’ S-a întărit și-a-ndepărtat Orișice urâciuni erau În Iuda, sau se mai găseau În al lui Efraim ținut. Același lucru l-a făcut Și-n țara celor care vin Din ramura lui Beniamin. Apoi, altarul cel pe care Pridvorul Domnului îl are – În față – fost-a înnoit, După cum Asa a dorit.
Din Casa Domnului, de-ndat’, Manase a înlăturat Toți dumnezeii pe cari el I-a așezat în ea. La fel, Cu Astarteea a făcut, Căci idolul ce l-a avut Aceasta, iute l-a tăiat; În urmă, a mai dărâmat Altarele, de el zidite Și care fost-au răspândite Pe tot muntele Domnului Unde se-nalță Casa Lui. A spart și-altarele pe care Ierusalimu-n el le are, Iar resturile le-a luat Și-afară-apoi, le-a aruncat.
Dacă acest popor al Meu Asupra căruia, mereu, Este chemat Numele-Mi Sfânt, Se va smeri pân’ la pământ Și-n rugăciuni apoi va sta, Când Fața Mea va căuta, Iar de la căile acele Ce s-au vădit precum că-s rele Se va abate, negreșit, Îi iert păcatul săvârșit Și țara-n care locuiește Poporul se tămăduiește.
Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!
De Dumnezeu, și-a amintit, Din nou, poporul asuprit Și, către El, iar a strigat, Când a fost tare apăsat: „Iată că am păcătuit, Pe Domnul, când L-am părăsit, Ca să slujim doar Baalilor, Precum și Astarteelor. Spre noi – o Doamne – să privești Acum și să ne izbăvești De-ai noști’ vrăjmași, pentru că noi Te vom sluji pe Tine-apoi!”
Atunci, venit-a Samuel Și-a zis, casei lui Israel: „Dacă, din inimă, vreți voi Să vă întoarceți înapoi – La Domnul vostru – să luați Domnii străini, la voi aflați Și Astarteele la care Se-nchină-a voastră adunare, Și aruncați-le afară. La Domnul, să vă-ntoarceți iară, Cu inima, și-apoi să știți Ca numai Lui să Îi slujiți. El va scăpa al vost’ popor, Din mâna Filistenilor.”