Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Judecători 1:4 - Biblia în versuri 2014

4 Iuda, în țară, s-a suit, Iar Dumnezeu i-a dăruit În mâna lui, pe Canaaniți Și-asemenea pe Fereziți. Și zece mii de inși apoi, Au fost uciși, în ăst război, În locul care e chemat Bezec. Acolo, l-au aflat

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Astfel, cei din Iuda s-au dus, iar Domnul i-a dat pe canaaniți și pe periziți în mâinile lor. Ei au ucis la Bezek zece mii de bărbați.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Cei din tribul lui Iuda au plecat la luptă; și Iahve a făcut ca atât canaaniți cât și periziți, să fie învinși de ei. Au omorât la Bezec zece mii de oameni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Iúda a urcat și Domnul i-a dat pe canaaneéni și pe ferezéi în mâna lor; l-au lovit pe Bézec, zece mii de oameni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Iuda s-a suit și Domnul a dat pe canaaniți și pe fereziți în mâinile lor; au ucis zece mii de oameni la Bezec.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Și Iuda s‐a suit și Domnul a dat pe cananiți și pe fereziți în mâna lor, și i‐au ucis în Bezec, zece mii de oameni.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Judecători 1:4
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Mica ajunse la-mpărat Și-atunci Ahab l-a întrebat: „În Galaad, să ne urcăm – Ramotul să-l eliberăm – Sau să mă las? Cum e mai bine? Mica a spus: „Domnu-i cu tine Și iată, a găsit cu cale, Să îl dea pradă, mâinii tale.”


În fața împăratului, Prorocii – toți – s-au adunat Și-n număr, ei s-au ridicat La patru sute-aproape. Când Se strânseră toți, așteptând ‘Naintea lui, Ahab a spus: „Iată, în gând, acum, ne-am pus, În Galaad, ca să plecăm, Ramotul să-l eliberăm. Voiesc să știu ce spuneți voi: Să pornesc oare, ăst război, Sau să mă las? Cum e mai bine?” „Du-te, căci Domnul e cu tine” – Prorocii toți l-au sfătuit.


Cu mâna Ta, ai izgonit Neamuri și-n urmă ai lovit Popoarele, căci i-ai adus Pe-ai noști’ părinți pe cari i-ai pus În locul lor. Ne-ai sprijinit Părinții și i-ai răsădit În astă țară minunată, După promisiunea dată.


Cum neamuri, El a izgonit Din fața lor și-a împărțit Țara, s-o ia în stăpânire Spre a rămâne moștenire A semințiilor pe care Neamul lui Israel le are.


Când Dumnezeul tău va vrea, În mână ca să ți le dea – Și le vei bate – tu să știi Ca fără milă-atunci, să fii. Să le zdrobești – făr’ ‘osebire – Pe toate, cu desăvârșire. Cu cei care în țară sânt, Să nu închei vreun legământ.


Să știi că Dumnezeu va sta, El Însuși, înaintea ta. Va fi un foc mistuitor Care, pe-al lui Anac popor, În fața ta, o să-l smerească Și are să îl izgonească, Iar tu-l vei pierde, negreșit, Așa cum Domnul a vorbit.


Iuda, la Simeon, s-a dus Și-aste cuvinte i le-a spus: „Frate, eu am venit la tine, Ca să te chem, să vii cu mine, În țara ‘ceea minunată Care, prin sorți, îmi este dată. Hai, împreună să luptăm, Pe Canaaniți, să-i alungăm, Iar când sfârși-vom tot, cu bine, Am să mă duc și eu, cu tine, În țara ce-o vei fi primit, După cum sorții ți-au ieșit.” Ei împreună au plecat, Căci Simeon l-a ascultat.


Pe-acela care e numit Bezec-Adoni. Au pornit, Lupta-mpotriva lui, de-ndată, Și au bătut suflarea toată A neamului de Canaaniți Și-a neamului de Fereziți.


Iefta, la luptă, a pornit Și pe Amon l-a biruit, Căci – prin voința Domnului – A fost lăsat în mâna lui.


De-atunci, fiii lui Israel Au locuit, în acest fel, În mijlocul Hetiților, Precum și-al Canaaniților, Al neamurilor de Heviți, De Amoriți și Fereziți, Și printre oamenii pe care Neamul de Iebusiți îi are.


Lângă Bezec, i-a numărat. În locu-acela s-au aflat, Atuncea, trei sute de mii Dintre ai lui Israel fii, La care-au fost adăugați Încă treizeci de mii – bărbați Care din Iuda au venit.


Dacă vor zice: „Hai, veniți Grabnic, aici să vă suiți!”, Vom merge, fără teamă, noi, Pentru că știm că Domnu-apoi, În mâna noastră, o să-i dea Și-astfel, izbândă, vom avea. De-aceea-ți spun acuma, ție: Semn, lucru-acesta să ne fie!”


În urmă, Ionatan îi zise Feciorului ce-l însoțise: „Haidem acum, să încercăm – De vom putea – să-naintăm Până la straja cea pe care Neamul de Filisteni o are. De neamu-acesta, niciodat’ – Cari împrejur e netăiat – Să nu te temi, căci Dumnezeu E Cel ce poate ca, mereu, Să ne aducă izbăvire – Indiferent de ce oștire Ne însoțește. Dacă-i mare – Sau dacă este mică – n-are Vreo importanță-n ochii Lui, Căci voia este-a Domnului. Să mergem dar, căci El, apoi, Poate lucrează pentru noi.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ