34 Fiii lui Dan au fost învinși De Amoriți, și-au fost împinși Cu oastea-n urmă, înapoi, Încât n-au mai putut apoi, Ca să pogoare și să vie Să se așeze în câmpie.
Fiii lui Dan au mai avut În stăpânire și-alt ținut, Căci la Leșem ei s-au suit Și prin război l-au cucerit. Prin ascuțișul sabiei, Au fost trecuți atunci toți cei Care-n acel ținut au stat. Fiii lui Dan s-au așezat Acolo-apoi, de-au locuit. Ținutul, „Dan”, ei l-au numit, Iar numele care l-au dat E după tatăl lor luat.
Neftali a făcut la fel, Căci nu i-a izgonit nici el, Pe cei ce-n Bet-Șemeș erau Și nici pe cei ce locuiau În Bet-Anat. El a sfârșit, În urmă, de a locuit Cu neamul Canaaniților Și a pus bir, asupra lor.
În ăst fel, neamul Amorit Ca să rămână-a izbutit, La Har-Heres și la Șalbim; De-asemenea, îl mai găsim La Aialon. El a scăpat, Dar a avut, un bir, de dat, Casei lui Iosif, care – greu – A apăsat, pe el, mereu.
În acel timp îndepărtat, Nu se afla vreun împărat Peste-al lui Israel popor. Atunci, neamul Daniților Un loc anume-a căutat, Pentru că el n-a căpătat – Prin sorți – încă, nici o moșie Cari, a Daniților, să fie, Drept moștenire-n acest fel, În mijlocul lui Israel.