29 Nici Efraim n-a izgonit Poporul de neam Canaanit Care, în Ghezer, s-a aflat. Pentru că-n pace l-a lăsat, El a rămas – după cum știm – În mijlocul lui Efraim.
29 Israelienii care formau tribul lui Efraim, nu i-au alungat nici ei pe canaaniții care locuiau în Ghezer; și astfel, canaaniții au locuit (de atunci) printre ei.
Iată dar cum s-au potrivit Acele lucruri ce-au privit Pe oamenii ce-au fost găsiți De Solomon, și folosiți – Pentru corvoadă – când zidise Casa pe care-o dăruise Lui Dumnezeu, casa pe care – În Milo – împăratu-o are, Precum și zidul ridicat, Cu care a împresurat Ierusalimul – la-nceput – Apoi cel care s-a făcut În jurul Meghidoului, Urmat de al Hațorului, Precum și zidul ridicat Spre-a fi Ghezerul apărat.
Ghezerul fost-a cucerit De Faraon, și nimicit Pentru că el a ocupat Cetatea și-apoi, foc, i-a dat. Cei ce-n Ghezer au locuit, Erau din neamul Canaanit Și-au fost uciși, fără cruțare, De la cel mic, la cel mai mare. Apoi, el a găsit cu cale Să dea cetatea fiicei sale – Celei care i-a fost soție Lui Solomon – zestre să-i fie.
Atunci, Horam care ședea Peste Ghezer și-mpărățea, La al Lachisului popor, A vrut să-i vină-n ajutor. Cu oaste mare a venit, Dar Iosua l-a biruit, Iar dintre cei ce l-au urmat Nimeni, cu viață, n-a scăpat.
Pe cei care au locuit La Ghezer, nu i-au izgonit, Iar Canaaniții au rămas Acolo, până-n acest ceas; Astfel, și astăzi îi găsim, În mijlocul lui Efraim. Acolo, ca să locuiască, Au trebuit, bir, să plătească.
De-asemenea, nici Zabulon, Pe cei ce fost-au în Chitron Și-n Nahalol, nu i-a gonit, Și astfel, neamul Canaanit, Cu Zabulon, de-atunci, a stat, Având, numai un bir, de dat.