Isaia 9:17 - Biblia în versuri 201417 De-aceea, nici o bucurie Nu are Domnul de acei Care sunt tineri, între ei; Nici milă n-are de popor, De văduve și-orfanii lor, Căci sunt niște nelegiuiți, Sunt răi și toți sunt dovediți Precum că a lor gură știe Să scoată numai mișelie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins, အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească17 De aceea Stăpânul nu Se mai bucură de tinerii lor, nici nu mai are milă de orfanii și de văduvele lor, pentru că toți sunt lipsiți de evlavie și răi, orice gură vorbește spurcăciuni. Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a calmat, iar mâna Sa este încă întinsă. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201817 Din această cauză, Stăpânul nu se va mai bucura de tinerii lor, nici nu va mai avea milă de orfanii și de văduvele lor – pentru că toți sunt lipsiți de respect față de El și se comportă mizerabil. Toți spun vorbe fără valoare. Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a liniștit, iar mâna Sa este încă întinsă. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202017 Căci răutatea arde ca focul care consumă mărăcini și spini, aprinde tufișurile pădurii și se înalță ca un rotocol de fum. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu17 De aceea nici Domnul n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii și văduvele lor, căci toți sunt niște nelegiuiți și niște răi și toate gurile lor spun mișelii. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193117 De aceea Domnul nu se va bucura de tinerii lui și nu se va îndura de orfanii săi și de văduvele sale. Căci fiecare este un fățarnic și făcător de rele și orice gură vorbește nebunie. Cu toate acestea mânia sa nu se întoarce și mâna sa tot întinsă este. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Isaia 9:17
33 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Dar Domnul înțelept Se-arată Și-aduce peste ei – de-ndată – Nenorocirea, iar apoi, Nu Își ia vorbele-napoi, Ci împotriva celor răi, Cari se vădesc vrăjmași ai Săi, El Se ridică și-i lovește Și casele le nimicește. Aceia care săvârșesc Nelegiuiri, la fel pățesc, Că Domnu-i împotriva lor Și-a celor care ajutor Le sunt, întru nelegiuire.
Căci Egipteanul – s-aveți știre – Nu-i Dumnezeu, ci om e el! Apoi și caii lui, la fel, Nu se ridică în văzduh, Căci sunt din carne, nu din duh. Domnul doar mâna să-Și întindă Ca largul zării să-l cuprindă, Și-ocrotitorul va cădea. Cel ocrotit, de-asemenea – Atuncea – va cădea și el Și vor pieri cu toți astfel.
De-aceea, cum e mistuită – De foc – miriștea și-nghițită – De flacără – iarba uscată, Și rădăcina lor se-arată Asemeni putregaiului. Nu ajung vremea rodului, Căci ale lor flori duse sânt, Precum țărâna e, de vânt, Pentru că au nesocotit Cuvântul care-a fost rostit De al oștirii Dumnezeu Și L-au disprețuit mereu, Pe Domnul Dumnezeul Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.
Peste popor are să vie – Astfel – a Domnului mânie. Mânia Lui o să-l lovească, Încât o să se zguduiască Munții în temelia lor, Iar trupurile morților Întinse-n ulițe-au să fie, Precum noroiul de pe glie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este, de furie, cuprins, Pentru că încă e întins.
Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”
ကြော်ငြာတွေ