Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 8:20 - Biblia în versuri 2014

20 La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 La lege și la mărturie!“. Dacă nu veți vorbi potrivit acestui mesaj, nu veți avea parte de lumina zorilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Mergeți la învățătură și la afirmațiile ei!» Dacă ei nu vor vorbi așa, nu vor vedea lumina zorilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 [apelați] la lege și la mărturie! Dacă nu vor spune conform cu acest cuvânt, nu va fi pentru ei aurora.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 La lege și la mărturie!” Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 La lege și la mărturie! Dacă nu vorbesc după cuvântul acesta, nu este niciun revărsat de ziuă pentru ei.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 8:20
29 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Să facem dar, un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Prin cari să ne legăm apoi, Că izgoni-vom dintre noi Femeile neamurilor, Precum și pe copiii lor. Să facem precum Ezra vrea Și cum vreți voi – de-asemenea – Cei care-ați arătat, mereu, Că teamă-aveți de Dumnezeu. Să facem totul – se-nțelege – Așa precum e scris în Lege.


Cuvântul Tău S-a arătat Că dă lumină și dreptate, La cei lipsiți de răutate.


În Iacov, El a vrut să fie, Din vremuri vechi, o mărturie. Apoi, o lege a dat El, Pentru întregul Israel, Și-a poruncit părinților Noștri, ca-n ea, pe fiii lor, Întotdeauna să-i învețe Și-n ea doar, să le dea povețe,


Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Voi, căpitani ai Sodomei Și tu, popor al Gomorei, Ascultați glasul Domnului Veghind mereu, la Legea lui!


„Acum, această mărturie, Vreau – întărită – ca să fie! Pecetluiește-o între cei Care sunt ucenici ai Mei!”


Cu-a lui privire în pământ, El va vedea precum că sânt Necazuri doar, în jurul său, Grele nevoi, neguri și rău. Poporul fi-va părăsit, Fiind – în beznă – izgonit.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Sunt rușinați cei înțelepți Și se arată-adânc uimiți Pentru că-s prinși și umiliți. Ei au nesocotit, mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Și-atunci, ce fel de-nțelepciune Au izbutit ca să adune?


Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”


„Din aste pricini, peste voi, Va veni noaptea, iar în ea, Vedenii nu veți mai avea! Doar întuneric o să fie, Fără de nici o prorocie! Peste cei care se vădesc În acest fel că prorocesc Soarele o să asfințească, Iar ziua o să se-negrească!


„Dar pentru cel care se teme De al meu Nume-n orice vreme, Va răsări deasupra firii Doar Soarele neprihănirii. Tămăduirea – veți vedea – Sub aripa Lui va ședea. Atuncea, voi o să ieșiți Și bucuroși o să săriți Asemenea vițeilor Care-au ieșit din grajdul lor.


Iisus le-a zis: „Vă rătăciți, Scriptura, pentru că n-o știți! Nici nu cunoașteți – vă spun Eu – Puterile lui Dumnezeu.


Când ochiu-i rău, e-ntunecat Tot corpul; iar atuncea, oare, Cât va putea a fi de mare, Întunecimea trupului, Când neagră e lumina lui?


Când au sfârșit ei să vorbească, Iisus le-a zis: „Voi n-ați citit, Ceea ce Moise-a poruncit?”


Iisus l-a ascultat și-a zis: „Spune-Mi, în Lege, ce e scris? Și cum citești, în ea, mereu?”


Scripturile, le cercetați, Căci – viață veșnică – sperați, În ele, a găsi. Ei bine, Ele mărturisesc, de Mine!


Iudei-aceștia i-au primit, Căci inimi mai alese-aveau, Decât cei care se aflau Pe la Tesalonic. Apoi, Ei au primit, de la cei doi, Cuvântul. Râvnă dovedeau, Scripturile, când le citeau, Voind să vadă, lămurit, De-i drept tot ce li s-a vestit.


Că-s înțelepți, s-au lăudat – Necontenit, s-au tot fălit – Și-n urmă, au înnebunit.


Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;


Încă ceva trebuie spus: Acela care e lipsit De-aceste lucruri, negreșit, E orb, umblând – neîncetat – Cu ochi-nchiși, și a uitat Cum că el fost-a curățit, De-orice păcat a săvârșit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ