Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 66:22 - Biblia în versuri 2014

22 Precum pământul nou, apoi, Cu cerurile cele noi Ce-am să le fac vor dăinui În fața Mea, vor viețui Urmași voști’ și-asemenea Numele ce le veți avea. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

22 „Căci așa cum cerurile cele noi și pământul cel nou, pe care le fac, vor dăinui înaintea Mea“, zice Domnul, „tot așa vor dăinui și neamul și numele vostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 «Așa cum noul cer și noul pământ pe care le fac vor fi mereu înaintea Mea, numele vostru și urmașii voștri vor exista pentru totdeauna.»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Căci cum cerurile noi și pământul nou pe care eu le fac stau înaintea mea, așa vor sta descendența voastră și numele vostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 „Căci după cum cerurile cele noi și pământul cel nou pe care le voi face vor dăinui înaintea Mea”, zice Domnul, „așa vor dăinui și sămânța voastră și numele vostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Căci, precum cerurile cele noi și pământul cel nou pe care le voi face vor rămâne înaintea mea, zice Domnul, așa va rămâne sămânța voastră și numele vostru.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 66:22
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Precum țărâna – negreșit – Sămânța ta s-ar fi vădit, Iar roadele pântecului, Ca boabele nisipului. Numele tău, veșnic, ședea – Atuncea – înaintea Mea.


Al Meu cuvânt, venit de sus, În a ta gură Eu l-am pus. Eu te-nvelesc, cu mâna Mea – Cu umbra ce o face ea – Căci vreau a-ntinde ceruri noi Și un pământ nou face-voi. Către Sion voi zice Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”


Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.


Au să primească-n Casa Mea, Un loc. Un nume vor avea, Nume cu mult mai bun – pot zice – Decât cei cari sunt fii și fiice. Numele dat lor o să fie Un nume pentru veșnicie.


„Și iată” – zice Dumnezeu – „Acesta-i legământul Meu, Ce-l fac cu ei: „Al meu Duh vine Și se-odihnește peste tine. Cuvântul Meu, de gura ta, Nu se va mai îndepărta Și nici față de-ai tăi copii, De-acum și până-n veșnicii. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Căci Eu sunt Domnul. Eu păzesc, Mereu, dreptatea și-o iubesc. Urăsc apoi, nelegiuirea Și tot la fel urăsc răpirea. Eu, cu credincioșie, iată, Am să le dau a lor răsplată, Pentru că Eu am să închei, Un legământ veșnic cu ei.


Sămânța lor va fi știută Și-n toată lumea, cunoscută. Toți cei care o vor vedea Vor ști de-ndat’, precum că ea E o sămânță minunată, De Domnul binecuvântată.”


„Iată că Eu am să zidesc Și ceruri noi și-un nou pământ. Astfel, de toate câte sânt Astăzi pe lume, nimenea, Aminte, nu va mai putea Ca să-și aducă mai apoi.


Nu vor zidi casele-acele, Ca să stea alți-apoi, în ele. Nici vii nu au ca să sădească Și alții să le folosească, Pentru că-ntregul Meu popor, Asemenea copacilor Va viețui și bucuros Are a fi, neîndoios, De lucrul care a știut, Cu mâna lui, să-l fi făcut.


Degeaba n-au să mai muncească Și nu au să mai zămislească Copii, pe care-apoi, în țară, Să-i vadă cum au să le piară, Ci o sămânță vor fi – iată – De Domnul binecuvântată Și împreună vor putea, Cu ai lor fii, de a ședea.


„Domnul a zis: „Dacă cumva, Poate să rupă cineva, Din lume, legământul Meu, Pe care l-am încheiat Eu Cu ziua și cu noaptea dar, Spre a schimba al lor hotar, Stricându-le din al lor rost Să nu mai fie cum au fost,


Atunci rup legământul Eu, Făcut cu David, robul Meu, Și-ai lui urmași n-au să mai fie Pe scaunul cel de domnie. Atunci, rup legământul Meu, Pe care l-am încheiat Eu, Cu cei care Îmi sunt preoți, Precum și cu Leviții toți.


În vremea ‘ceea, de apoi, Vă voi aduce înapoi. Vă strâng pe toți cei izgoniți Și vă voi face ca să fiți O pricină de slavă mare Și laudă nepieritoare, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci voi aduce înapoi Pe prinșii voștri de război, Sub ochii voștri – negreșit – Căci Domnu-i Cel care-a vorbit.”


Că toți trebuie învățați De a păzi ce-am poruncit, Și de-a-mplini ce-i de-mplinit. Să nu vă temeți în nevoi! În toate zilele-s cu voi: Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”


Dar noi, însă, avem credință, Căci după-a Lui făgăduință, Ne așteptăm la ceruri noi Și la pământ nou mai apoi, În care, peste toată firea, Va locui neprihănirea.


„Apoi, în urmă, am văzut, Că un cer nou a apărut Și un pământ nou, totodată, Căci cele de întâia dată Pierit-au și de-asemenea, Nici marea nu se mai vedea.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ