Isaia 66:2 - Biblia în versuri 2014

² Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri și așa au luat ființă toate“, zice Domnul. „Iată însă omul spre care voi privi: spre cel umil și smerit în duh, spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri; și astfel au fost realizate toate. Acesta este mesajul lui Iahve. Vă spun acum care este omul spre care voi privi: spre acela umil și smerit în spiritul lui – spre cel care se cutremură la (auzirea) Cuvântul(ui) Meu.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Pe toate acestea, mâna mea le-a făcut și toate există – oracolul Domnului. La aceasta mă voi uita: la cel umil și cu sufletul zdrobit și la cel care tremură la cuvântul meu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut și toate și-au căpătat astfel ființa”, zice Domnul. „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Mâna mea a făcut toate aceste lucruri și astfel toate acestea au fost, zice Domnul. Dar la acest om mă voi uita: la cel necăjit și zdrobit în duh și care tremură de cuvântul meu.

Isaia 66:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 21:29

„Pe-Ahab, acuma, l-ai văzut? Să se smerească, a știut, În fața Mea. De-aceea, Eu N-am să trimit necazul greu – Ca a lui casă s-o lovească – Cât timp el are să trăiască. În timpul vieții fiului, Am să lovesc în casa lui. Atunci abat nenorocire Și am s-o șterg de peste fire!”

2 Regi 22:10

În fața împăratului, O carte am adus eu. Iat-o! Preotul Hilchia mi-a dat-o.” Ștefan, apoi, în fața lui, Citit-a legea Domnului.

2 Regi 22:11

Când împăratu-a auzit Cuvântul legii, s-a-ngrozit Și hainele și-a sfâșiat.

Esdra 10:3

Să facem dar, un legământ Cu Dumnezeul nostru sfânt, Prin cari să ne legăm apoi, Că izgoni-vom dintre noi Femeile neamurilor, Precum și pe copiii lor. Să facem precum Ezra vrea Și cum vreți voi – de-asemenea – Cei care-ați arătat, mereu, Că teamă-aveți de Dumnezeu. Să facem totul – se-nțelege – Așa precum e scris în Lege.

Esdra 9:4

Apoi, la mine au venit Aceia care au vădit Că teamă au avut, mereu, De vorbele lui Dumnezeu, Din pricina păcatului Făcut de tot poporul Lui Cari din robie a ieșit. Eu, jos, m-am așezat, mâhnit, Pân’ s-a făcut noapte afară.

Psalmi 119:120

De a Ta frică, bunăoară, Întregul trup mi se-nfioară, Iar carnea-mi este-nspăimântată De a Ta dreaptă judecată.

Psalmi 119:161

Mulți voievozi mă prigonesc Fără temei. Inima mea Neînfricată e, căci ea, De-al Tău cuvânt, de bună seamă, E învățată să se teamă.

Psalmi 138:6

Domnul e sus, dar – negreșit – Vede pe cel ce e smerit Și îl cunoaște de îndat’, Pe cel care e îngâmfat.

Psalmi 34:18

Domnul, în bunătatea Lui, Se-apropie de-acela care O inimă înfrântă are, Iar cel ce are-un duh zdrobit Are să fie mântuit.

Psalmi 51:17

Jertfa care Îți place Ție, Se-arată-a fi un duh zdrobit. Tu, Doamne, n-ai disprețuit O inimă care-i zdrobită, Îndurerată și mâhnită.

Psalmi 51:19

Atuncea, fi-vor dăruite Jertfe ce sunt neprihănite, Arderi de tot și jertfe care Întregi vor fi doar, fiecare. Atuncea, pe al Tău altar, Viței se vor aduce-n dar.

Proverbe 28:14

Acela cari, necontenit, Se teme, este fericit; Dar inima de-și împietrește, Nenorocirea îl lovește.

Proverbe 29:23

Mândria este, bunăoară, Aceea care îl coboară Pe om; însă cine-i smerit, Cu cinste este răsplătit.

Isaia 40:26

„Priviți dar, către ceruri, voi! Spuneți acuma, ce credeți? Cine-a făcut, tot ce vedeți? Oștirile-nălțimilor Mergând după numărul lor, În șir, așa cum ați văzut, Pe ceruri, cine le-a făcut? Domnul e Cel care le cheamă, Pe nume și, de bună seamă, Nici una-n față-I nu lipsește, Căci tare, El se dovedește.”

Isaia 41:20

Ca toți să vadă și să știe Că Domnu-i Cel ce a făcut Tot ce-n pustie s-a văzut, Iar ziditorul lor e cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.”

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 61:1

„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.

Isaia 66:5

„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!

Osea 11:10

Apoi, pe Domnul, tot mereu, Îl vor urma, ca pe un leu Care răcnește. Dar când El O să răcnească-n acest fel, Vor alerga, cutremurați, Copiii, în apus, aflați.

Miheia 6:8

„Deci omule, tu ai aflat – Pentru că ți s-a arătat – Ce este bine, de făcut. Și ce altceva ți-a cerut Domnul, decât să împlinești Dreptatea, mila s-o iubești, Umblând smerit apoi, mereu, Față de al tău Dumnezeu?”

Habacuc 3:16

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?

Matei 12:6

Aici, însă, e Unul care E – decât Templu – mult mai mare.

Fapte 7:50

Cu mâna Mea, am făurit, Toate câte s-au pomenit?…”

Fapte 9:6

Plin de fiori și-nspăimântat, Saul, pe Domnul, L-a-ntrebat: „Doamne, ce vrei să fac, acum?” „Te scoală, pleacă iar, la drum, Și intră în cetatea ‘ceea” – Îi zise El. „După aceea, Afla-vei, ce ai de făcut.”

Filipeni 2:12

Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,

Coloseni 1:17

El este înaintea lor Și-i făcătorul tuturor, Căci El a fost de la-nceput Și totul e, prin El, ținut.