Isaia 66:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Voi pune-n vremurile-acele, Un semn, să fie între ele. Pe cei ce vor scăpa apoi, Din Israel, trimite-i voi La Tarsis. Se vor îndrepta Spre Pul apoi, și vor căta La Lud și la Iavan s-ajungă. Au să străbată cale lungă, Până la cei ce mânuiesc Arcul. În urmă, se pornesc Către ostroavele aflate În locurile-ndepărtate, Care – nicicând – n-au auzit De Mine să se fi vorbit Și care nici nu au putut Ca slava să Mi-o fi văzut. Ei vor vesti, dea pururea, Printre popoare, slava Mea

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁹ Voi pune un semn între ei și voi trimite pe unii dintre supraviețuitori la națiuni: la Tarșiș, la Pul și la Lud – iscusiți în mânuirea arcului – la Tubal și la Iavan, până în insulele îndepărtate, care n-au auzit vorbindu-se de Mine și nici nu Mi-au văzut gloria. Ei vor vesti gloria Mea printre națiuni.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Voi pune un semn între ei; și voi trimite pe unii dintre supraviețuitori la popoare: la Tarșiș, la Put și la cei din Lud – care sunt experți în folosirea arcului –, la Tubal și la Iavan, până în teritoriile îndepărtate care sunt dincolo de mare – la cei care nu au auzit vorbindu-se despre Mine și care nu au văzut gloria Mea. Ei vor proclama această glorie printre popoare!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Voi pune între ei un semn și, pe cei eliberați dintre ei, îi voi trimite la neamuri: la Tarșíș, la Pul, la cei din Lud care întind arcul, la Túbal și la Iaván, la insulele îndepărtate care nu au auzit de faima mea, nici nu au văzut gloria mea. Vor face cunoscută gloria mea printre neamuri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Și voi pune un semn între ele și voi trimite la neamuri pe cei ce vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul și la Lud, care trag cu arcul, la Tubal și la Iavan, în ostroavele depărtate, care n-au auzit vorbindu-se niciodată de Mine și n-au văzut slava Mea; ei vor vesti slava Mea printre neamuri.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Și voi pune un semn între ei și pe cei scăpați din ei îi voi trimite la neamuri: la Tarsis, la Pul și la Lud, care întind arcul; la Tubal și la Iavan, la ostroavele depărtate, care n‐au auzit faima mea, nici n‐au văzut slava mea: și vor spune slava mea între neamuri.

Isaia 66:19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 10:13

Mițraim e tatăl lui Ludimi, Lui Naftuhimi și-Anamimi, Lui Lehabimi mai apoi,

Geneza 10:2

Urmașii lui Iafet, acum, Să-i urmărim, din an în an: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșec, Tiras – sunt fii

Geneza 10:22

În ordine, au apărut: Elam, Asur, Arpacșad, Lud, Iar ultimul – deci, cel mai crud –

Geneza 10:4

Iavan avu pe Elișa, Tarșiș, Chitim și-n urma sa,

Geneza 9:27

Domnul, apoi, cu dărnicie, Pământuri – lui Iafet – să-i dea Și în al lui Sem cort, să stea! Cât de acel făptuitor – Canaan – sa fie robul lor!”

1 Cronici 1:11

Din Mițraim ieși Ludimi, Cu Naftuhimi, Anamimi Și Lehabimi. Mai apoi,

1 Cronici 1:7

Iavan avu pe Elișa, Tarșiș veni în urma sa, Iar ultimii au fost Chitim Cu al său frate, Dodanim. După aceștia, au urmat, În lume de s-au întrupat

1 Cronici 16:24

Vorbiți de slava Domnului, La neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ! Minunile, de El făcute, La toți, le faceți cunoscute!

Psalmi 72:10

Cei care fi-vor împărați În Tarsis – sau cei așezați Peste ostroave să domnească – Biruri și dări au să plătească. Cei care-n Seba-mpărățesc – Sau cei care-n Saba domnesc – Cu multe daruri au să vină.

Isaia 11:12

Un steag are să-nalțe El, Pentru popoare și, la fel, Pentru cei cari sunt surghiuniți Din Israel. Cei risipiți, Care dintre-ai lui Iuda sânt, Din patru colțuri de pământ Strânși au să fie, iar apoi, Vor fi aduși toți, înapoi.

Isaia 18:3

Voi toți cei care locuiți Pe-acest pământ, atenți să fiți Când steagu-n munți se va-nălța Și când suna-va trâmbița!

Isaia 18:7

Atunci, poporu-acela tare Va face daruri de mâncare Pentru Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu. Poporul – cari s-a arătat De la-nceput înfricoșat, Zdrobind totul în a lui cale, Iar tot pământul țării sale De multe ape e tăiat Fiind în lung și-n lat brăzdat – Va face daruri, tot mereu, Pentru-al oștirii Dumnezeu. Le va aduce-n locu-n care Se află Numele Său mare, Iar acel loc al Domnului E-n muntele Sionului.

Isaia 2:16

E împotriva tuturor Corăbiilor mărilor Care în Tarsis sunt aflate Și-a lucrurilor minunate Care astfel au fost făcute, Încât sunt, la privit, plăcute.

Isaia 29:24

Toți cei cu duhul rătăcit, Pricepere vor fi găsit, Iar toți cei care se vădeau Că de cârtit se ocupau, Atuncea fi-vor în măsură Să capete învățătură.”

Isaia 42:12

Slavă să-I dați, lui Dumnezeu, Iar în ostroave, vă grăbiți Ca lauda să I-o vestiți!”

Isaia 42:4

Nu va slăbi lucrare Sa, Fiindcă nu Se va lăsa Până când fi-va-nscăunată Dreptatea pe pământ și, iată, Nădăjduiesc în legea Lui Ostroavele pământului.”

Isaia 43:6

Spre miazănoapte-am să privesc Și-n acest fel am să vorbesc” „Ce e al Meu, dă înapoi!” Spre miazăzi, voi zice-apoi: „Să nu oprești, să nu apuci Pe fiii Mei, ci să-i aduci Din țările îndepărtate, La margini de pământ aflate. Să Îmi aduci fiicele mele, ‘Napoi, din țările acele.

Isaia 49:1

„Mă ascultați ostroavelor, Precum și voi, popoarelor Ce vă aflați în depărtare! Aflați că Domnul e Cel care, Din sânul mamei, M-a chemat Și-atuncea când M-am arătat Din al ei pântec, M-a numit.

Isaia 49:12

Iată-i că vin din depărtări. Iată că unii vin din țări Ce sunt în miazănoapte-aflate. Alții, din cele așezate Către apus; pe alți-i știm Că sunt veniți de la Sinim.

Isaia 49:22

Așa vorbește Dumnezeu: „Cu mâna, semn, voi face Eu, Spre neamurile de sub soare. Am să-Mi înalț, către popoare, Steagul, iar ele, înapoi, Pe brațe-i vor aduce-apoi Pe ai tăi fii. De-asemenea, Fiicele tale vor avea Loc, pe-ai lor umeri, când, la voi, Le vor aduce, înapoi.

Isaia 51:5

Neprihănirea Mea cea mare Aproape e, de fiecare, Iar mântuirea Mea, de-ndată, În fața voastră se arată. Aflați dar că brațele Mele Se vor vădi a fi acele, Cari trebuie-a chema, odată, Popoarele, la judecate. În Mine doar, își vor avea Ostroavele încrederea.

Isaia 52:10

Popoarele pământului Vedea-vor brațul Domnului – Vedea-vor brațul Său cel sfânt – Iar marginile de pământ Văd mântuirea cea pe care, Al nostru Dumnezeu o are.”

Isaia 52:15

La fel acum, El o să fie O pricină de bucurie A multor neamuri și popoare Care se află, azi, sub soare. În fața Lui, smeriți, vor sta, Căci vor dori a-L asculta Toți împărații, negreșit, S-audă ce n-au auzit Nicicând, pe lume, iar apoi, Să vadă niște lucruri noi.”

Isaia 55:5

Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”

Isaia 60:9

Sunt așteptat, cu nerăbdare, De-ostroavele aflate-n mare. Corăbiile care sânt Din Tarsis – de pe-al său pământ – În frunte stau, gata apoi Ca să-i aducă înapoi, De pe îndepărtate căi, Pe cei cari sunt copii ai tăi. Argint și aur vor avea Să mai aducă, să le dea Pentru Numele Domnului, Pentru Numele Sfântului Pe cari Îl are Israel. El este Domnul tău, e Cel Care pe tine te iubește. El e Cel cari te proslăvește.

Isaia 62:10

Treceți pe porți! Un drum croiți Și-o cale să îi pregătiți Poporului! S-o curățați De pietre și să ridicați Un steag anume pus, sub soare, Să fluture peste popoare!

Isaia 65:1

„Gata ca să răspund eram Și să M-arăt, Mă pregăteam, Celor cari nu M-au întrebat Și care nu M-au căutat. „Iată-Mă! Iată-Mă!” – spuneam, Mergând ‘naintea unui neam Cari nu știa cine sunt Eu Și nu chema Numele Meu.

Ieremia 46:9

Vă ridicați voi, cai și cară, Și-n iureș năvăliți în țară! Iasă vitejii ce-i avea Putul și Etiopia, Aceia care dovedesc Că scutul bine-l mânuiesc! Iasă arcașii încercați, Arcașii ce-s în Lud aflați!

Езекиел 27:10

Cei ce erau din Persia – Din Lud și Put de-asemenea – În oastea ta slujeau și-apoi Îți erau oameni de război. Scut, coif, în tine-și atârnau Și strălucire îți dădeau.

Езекиел 27:13

Negoț, în urmă, ai făcut Și cu Meșecul. Ai avut Și cu Iavanul legătură Și-apoi, tot în acea măsură, Și cu Tubalul ai avut. Negoțul cere l-ai făcut Adusu-ți-a multă aramă, Precum și robi, de bună seamă. Pe toate, tu le dobândeai În schimbul mărfii ce-o dădeai.

Езекиел 30:5

Put, Lud, cu Etiopia Și Cubul cu Arabia Și fiii țării dovedite Cu ele de a fi unite, Atunci pieri-vor împreună, Căci sabia o să-i răpună.”

Езекиел 32:26

Acolo-și au loc de mormânt Meșec, Tubal și cei ce sânt Drept parte a mulțimilor Ce s-au aflat în jurul lor. Astfel, mulțimile lor, toate, În jurul lor sunt așezate, Căci au murit cei arătați Că împrejur nu sunt tăiați. Toți au căzut, toți au pierit, Căci sabia i-a nimicit. Ei sunt cei care răspândeau Groaza în lume, când trăiau.

Езекиел 39:1

Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Spre Gog, acuma să privești Și împotrivă-i să vorbești! Întoarce-te și prorocește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Așa a zis Cela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, „Ascultă Gog – ia seama bine – Mare necaz am Eu pe tine, Pe tine domn al Roșului, Meșecului, Tubalului!

Езекиел 39:6

„Voi pune foc Magogului Și-asemenea poporului Cari locuiește, liniștit, Peste ostroave răspândit, Pentru ca astfel să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.

Daniel 11:18

În urmă, are să privească Înspre ostroavele acele Și va lua multe din ele. O căpetenie va veni, Capăt să pună rușinii Făcută de-mpăratu-acel Și-o va întoarce peste el.

Țefania 2:11

Grozav va fi Domnul, cu ei, Iar pe cei cari sunt dumnezei Pe-acest pământ, El îi lovește – În orice loc – și-i nimicește. Apoi, oricine-n țara lui O să se-nchine Domnului, Cu tot poporu-acela care E pe ostroavele din mare.”

Țefania 3:10

Iar peste Etiopia – Adică dincolo de ea, De-ale ei râuri – vin acei Cari sunt închinători ai Mei, Ca să-Mi aducă fiecare, Ale lui daruri de mâncare. Aceștia toți sunt obștea Mea, Cari risipită se vădea.

Maleahi 1:11

Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Matei 28:19

Fiți gata să plecați la drum! Veți face ucenici, de-acum, Din neamurile care sânt, Azi, risipite pe pământ. Iată cum vreau ca să lucrați: Pe toți o să îi botezați În Numele Tatălui Meu, Al Fiului Lui Dumnezeu, Și-al Sfântului Duh. Nu uitați,

Marcu 16:15

Apoi, le-a zis: „O să porniți, Ca Evanghelia s-o vestiți. O veți purta din gură-n gură, S-o afle orișice făptură.

Luca 2:34

Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire.

Romani 15:21

Și după cum rămas-a scris – „În locu-n cari nu s-a vorbit Și n-a fost propovăduit Despre Hristos, în locu-acel Au să asculte toți, de El. În vremea care o să vie, Îl vor vedea și au să-L știe.”

Efeseni 3:8

Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.