Isaia 66:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ Atunci când aste lucruri, toate, Le veți vedea că-s întâmplate, În inimă o să simțiți Că bucurie-o să primiți, Iar oasele voastre vor prinde Putere, după cum se-ntinde Și crește iarba câmpului, Peste întinderile lui.” Domnul, față de-ai săi robi, are Să Își arate brațul tare, Însă vrăjmașii au să știe Ce va-nsemna a Lui urgie.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁴ Când veți vedea aceasta, inima vi se va bucura, iar trupul vi se va revigora asemenea ierbii proaspete; se va cunoaște atunci că mâna Domnului este cu slujitorii Săi, iar mânia Sa este împotriva dușmanilor Săi.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ Când veți vedea acest lucru întâmplându-se, inima voastră se va bucura și corpul vi se va reface ca iarba proaspătă. Atunci se va cunoaște că mâna lui Iahve este cu sclavii Săi și că mânia Lui este împotriva dușmanilor Săi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Veți vedea și se va bucura inima voastră și oasele voastre vor înflori ca iarba. Mâna Domnului se va face cunoscută slujitorilor săi și el își va revărsa mânia asupra dușmanilor lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ Și când veți vedea aceste lucruri, inima vi se va bucura și oasele voastre vor prinde putere ca iarba.” Domnul Își va arăta astfel puterea față de robii Săi, dar va face pe vrăjmașii Lui să-I simtă mânia.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ Și veți vedea și vi se va bucura inima și oasele voastre vor înflori ca iarba. Și mâna Domnului se va face cunoscută în slujitorii săi și își va vărsa mânia asupra vrăjmașilor lui.

Isaia 66:14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Esdra 7:9

Când luna-ntâia începea – Fiind întâia zi din ea – Ezra, din Babilon, ieșise Și spre Ierusalim pornise. A cincea lună începea – Fiind întâia zi din ea – Când Ezra, drumul, și-l sfârșise, Căci la Ierusalim sosise. El fost-a însoțit, mereu, De către Domnul Dumnezeu.

Esdra 8:18

Prin bunătatea cea pe care Al nostru Dumnezeu o are, Pe Serebia l-am primit Cari om cu minte s-a vădit. Fiul lui Mahli se vădea, Lui Levi și de-asemenea Era fiu al lui Israel. Atuncea, au venit cu el – În tabără – și alți bărbați: De toți sunt optsprezece frați.

Esdra 8:22

Eu, de rușine, n-am putut, O oaste ca să fi cerut De la-mpărat, ca să ne fie Drept pavăză-n călătorie, Căci împăratului, chiar eu I-am spus: „Mâna lui Dumnezeu Îl ocrotește pe cel care Îl caută fără-ncetare, Însă mânia Lui lovește În cel care Îl părăsește.

Esdra 8:31

În luna-ntâia începea A doisprezecea zi din ea, Atuncea când am părăsit Râul Ahava și-am pornit Către Ierusalim. Mereu, Cu noi fusese Dumnezeu. De toți vrăjmașii ne-a păzit, Iar relele ne-au ocolit, Căci piedici n-am întâmpinat Cât timp, pe drum, noi ne-am aflat.

Psalmi 107:42

„Oamenii cei neprihăniți Sunt bucuroși și fericiți Că orișice nelegiuire Dispare, din întreaga fire!”

Proverbe 17:22

O inimă cu veselie, Un bun leac, are să vă fie; Dar oasele vor fi uscate De duhurile întristate.

Proverbe 3:8

Așa, vei căpăta, mereu, Pentru al tău trup, sănătate, Iar oasele-ți vor fi lăsate Să se înfrupte din răcoare, Și tihnă binefăcătoare.

Isaia 10:5

„Vai de Asirian – a spus Domnul – „pentru că el e pus A fi nuiaua, mâniei Mele, Și-apoi toiag de urgii grele!

Isaia 13:5

Această oaste, adunată, E dintr-o țară depărtată, Din marginea cerurilor. Astfel, Domnul oștirilor Și-uneltele mâniei Lui Lovesc fața pământului, Căci Domnul vrea să-l pedepsească Și are să îl nimicească.

Isaia 26:19

Să-nvie morții tăi! Să poarte Toate-ale noastre trupuri moarte, Iar, viață-n ele! Vă treziți Cei ce-n țărână locuiți Și chiote de veselie Scoateți, săltând de bucurie! Căci roua Ta-nviorătoare Este de viață dătătoare Și-afară scoate-va pământul, Pe cei ce-și au, în el, mormântul.”

Isaia 26:20

„Du-te popor al meu. Vei sta, Ascuns în odăița ta. Încuie ușa după tine, Câteva clipe, cât va ține Mânia cea înfricoșată!

Isaia 30:27

„Iată, vine din depărtare Numele Domnului Cel Mare! Aprinsă e mânia Lui, În timp ce limba Domnului E ca un foc mistuitor;

Isaia 33:20

Privește la Sion, căci iată Cetatea noastră minunată, Cetatea sărbătorilor Ținute de al nost’ popor! Ierusalimul, vor putea Ai tăi ochi, iarăși, a-l vedea, Ca o cetate pregătită Drept locuință liniștită, Ca și un cort ce-i așezat Pe veci, și nu va fi mutat, Căci toți ai lui țăruși vânjoși, Nicicând n-au să mai fie scoși, Iar frânghiile-i înnodate, N-au să mai fie dezlegate.

Isaia 34:2

Căci Domnul este mâniat Pe neamuri și S-a arătat Plin de urgie, peste fire, Față de-ntreaga lor oștire. De-aceea, El le nimicește De tot, și le măcelărește.

Isaia 35:2

Florile-o vor acoperi Și veselă ea va sări, Cântând toată a ei ființă Și chiuind de biruință, Pentru că are a-i fi dată Slava Libanului, urmată De strălucirea din Carmel Și din Saron, văzând astfel, Slava și măreția care Doar Domnul Dumnezeu o are.

Isaia 41:20

Ca toți să vadă și să știe Că Domnu-i Cel ce a făcut Tot ce-n pustie s-a văzut, Iar ziditorul lor e cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.”

Isaia 42:13

„Ca un viteaz, înaintează Domnul, iar râvna Îl urmează, Căci Și-o stârnește, mai apoi, La fel ca omul de război. Își ‘nalță glasul, strigă tare Și-apoi puterea Lui cea mare Stă împotriva celor răi Cari se vădesc vrăjmași ai Săi.”

Isaia 58:11

De Domnul, fi-vei – ne-ncetat – Călăuzit și săturat Va face sufletul să-ți fie, Chiar și când umbli prin pustie. Îți dă putere-n mădulare, Să fii ca o grădină care, De un izvor este udată, A cărui apă, niciodată,

Isaia 59:18

El va veni și o răsplată O să îi dea, la fiecare, După ce fel de fapte are. Ai Săi potrivnici au să știe Ce-nseamnă-a Domnului mânie. Ostroavelor le e plătită Plata ce le e cuvenită.

Isaia 66:5

„Să ascultați Cuvântul Lui, Voi cari, Cuvântul Domnului L-ați ascultat, umpluți de teamă, Și L-ați luat mereu în seamă. Iată ce zic ai voștri frați, De care sunteți alungați Și care vă urăsc mereu, Din pricina Numelui Meu: „Domnul să facă – dacă poate – Ca slava Lui să se arate, Să vă vedem, când o să vie, Că plini sunteți de bucurie!” Dar rușinați se pomenesc Cei care astfel vă vorbesc!

Zaharia 10:7

Iar Efraim are să fie Ca un viteaz și bucurie În inimă, ca și de vin, Avea-va-n vremile ce vin. Lucrul acesta-l vor vedea Ai lor feciori și vor avea, În inimi, numai veselie, Căci Domnul le e bucurie.

Maleahi 3:18

În vremea ‘ceea de apoi, Din nou aveți a vedea voi, Că e deosebire mare Între cel rău și-ntre cel care Este un om neprihănit, Între cel care I-a slujit Lui Dumnezeu și între cel Care nu-L va sluji pe El” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Ioan 16:22

La fel e și cu voi, și-anume: Acuma, sunteți întristați, Dar iar, o să vă bucurați, Căci Eu, din nou, vă voi vedea Și-atunci, nimeni nu va putea Răpi, a voastră bucurie.

Evrei 10:27

Rămâne, în continuare, O-nfricoșată așteptare, Ca judecata s-aibă loc, Și-apoi văpaia unui foc, În care fi-vor mistuiți Toți cei cari fi-vor răzvrătiți.