Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 65:6 - Biblia în versuri 2014

6 Iată ce-am hotărât, în Mine: „Găsesc cu cale, că e bine Ca să nu tac. Mă repezesc Asupră-le și-i pedepsesc.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Iată, stă scris înaintea Mea: «Nu voi tăcea, ci voi răsplăti pe deplin; le voi răsplăti pe deplin în poala lor,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Să știi că este scris înaintea Mea: «Nu voi tăcea; ci voi oferi o plată completă (pentru aceste fapte). Le voi oferi o recompensă întreagă –

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Iată, este scris înaintea mea: nu voi tăcea, ci voi răsplăti! Voi răsplăti în sânul lor

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Iată ce am hotărât în Mine: ‘Nici gând să tac, ci îi voi pedepsi; da, îi voi pedepsi.’

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Iată este scris înaintea mea: Nu voi tăcea ci voi răsplăti, da, le voi răsplăti în sân

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 65:6
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Nebunii, prin purtarea lor, Prin vina făr’delegilor, Ajunseră nenorociți,


Nelegiuirile făcute De-ai săi părinți, fie ținute Mereu în fața Domnului! Păcatele măicuței lui Să nu se șteargă, ci să fie, În fața Lui, pentru vecie!


Asta faci tu, pe a ta cale. Cu toate că Eu am tăcut, Știu tot ceea ce ai făcut. Iată că ți-ai închipuit Că sunt cu tine, negreșit. Am să te mustru, iar apoi, Sub ai tăi ochi Eu pune-voi Toate pe câte le-ai făcut, Crezând că Eu nu te-am văzut!


Iată că Domnul nostru vine! În fața Lui, un foc se ține Și o puternică furtună În jurul Său El Își adună, Iar focul ce Îl însoțește, Mistuitor se dovedește


Tu numeri pașii vieții mele, Căci eu, un călător doar, sânt, Cari pribegește pe pământ. Adună lacrimile mele, Într-un burduf. Nu-s scrise ele, În cartea Ta? Iată, toți cei


Vecinilor ce-i avem noi, Doamne, întoarce-le-napoi, De șapte ori, batjocura, Căci pentru Tine ea era!


Din ceruri, glasul Domnului, Lui Moise-i zise: „Să se scrie Totul, în carte, să se știe Și-astfel, de-acuma înainte, Să fie-aducere aminte, Tot ceea ce s-a petrecut Și tot ce, astăzi, s-a făcut. Să-i spui lui Iosua apoi, Precum că iată, șterge-l-voi, Pe Amelec, de pe pământ Și pe toți cei cari cu el sânt. Am să îi șterg de peste fire, Să piară și-a lor pomenire!”


Tocmai acuma, Domnul – iată – Iese din locuința Lui, Căci vrea, pe ai pământului Locuitori, să îi lovească Și astfel să îi pedepsească Pentru nelegiuirea lor. Apoi, sângele morților, Pe față fi-va arătat, Căci de pământ, afară dat, Sângele lor are să fie. Uciderile, să se știe Că nu vor fi acoperite, Ci toate fi-vor dezvelite.


Vai, de acel care e rău, Căci parte are-n lucrul său, De roadele faptelor lui, Care sunt ale răului!


„De multă vreme, am tăcut” – Domnul a zis – „și M-am ținut, Dar am să strig, înfuriat, Așa după cum a strigat Femeia-n chinurile care Sorocul nașterii le are, Și am să gâfâi mai apoi, Căci astfel doar, răsufla-voi.


El va veni și o răsplată O să îi dea, la fiecare, După ce fel de fapte are. Ai Săi potrivnici au să știe Ce-nseamnă-a Domnului mânie. Ostroavelor le e plătită Plata ce le e cuvenită.


După prăpădu-acesta mare, Te vei opri Tu, Doamne, oare? Are să tacă gura Ta Și, mult, nu Te vei întrista?”


Un glas, tare, s-a auzit, Cari din cetate a ieșit Și din lăuntrul Templului. El este glasul Domnului Cel care, încurând, Se-arată, Vrăjmașilor, să le dea plată!”


Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”


Însă cu cei care simțesc Plăceri, la idoli când slujesc Sau îi consideră drept buni Pe cei care fac urâciuni, Am să M-arăt necruțător Și-asupra capetelor lor Am să întorc faptele care Le săvârșește fiecare.”


Îmi voi vărsa a Mea urgie Și-i nimicesc, cu-a Mea mânie, Iar faptele ce le-au făcut, Asupră-le vor fi căzut. Așa va fi, cum am zis Eu, Cel ce sunt Domn și Dumnezeu.”


De-aceea, ei nu vor avea Parte de îndurarea Mea. Nu voi avea milă de ei, Căci peste oamenii acei, Voi face ca să fi căzut Răul pe care l-au făcut.”


Ce ai cu Mine, Tirule? Ce ai, și tu, Sidonule? Dar tu ce ai, țară pe care Neamul de Filisteni o are? Vreo faptă, vreți să-Mi răsplătiți? Vreți, împotrivă-Mi, să porniți? Fără zăbavă-ntoarce-voi Faptele voastre peste voi, Iar capetele voastre, pradă, Iată că lor, au să le cadă.


Atunci, cei care-au arătat Teamă de Domnul, au venit Și între ei au povestit, Căci deseori se adunau Și unul altuia-și vorbeau. Domnul, la ale lor cuvinte, Îndată a luat aminte Și-a poruncit ca să se scrie O carte care-apoi să fie Un semn de amintire pus Și-n fața Domnului adus, Pentru toți oamenii din lume Care se tem de al Lui Nume.


Dați cui vă cere, căci, apoi, La rândul vost’, primiți și voi; Ba mai mult, o să căpătați În plus! De astfel vă purtați, În sân, are să vi se pună Mai mult, cu o măsură bună. Măsura cu care-ați lucrat – Când altora le-ați măsurat – E folosită, mai apoi, Să măsoare și pentru voi!”


Lucrul acesta nu e oare, Ascuns, la Mine? Nu-i dosit? Nu-i oare el, pecetluit, Printre comorile pe care Al vostru Dumnezeu le are?


Apoi, pe morți, eu i-am zărit – Și mari și mici – stând în picioare, În fața jilțului cel mare. Și niște cărți au fost aduse, De-ndată, și, în față, puse. Încă o carte se vedea, Și cartea vieții era ea. Acestea toate-au fost deschise Și-apoi, pe baza celor scrise, În ele, și a faptelor, Întreg poporul morților A fost, atuncea, judecat.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ