Isaia 65:4 - Biblia în versuri 20144 Spre un popor cari se vădește Că în morminte locuiește Și cari în peșteri se-aciuiează Atuncea când se înserează, Având în strachină bucate Cari știut e că-s necurate Și care, carnea de porc încă, E dovedit că o mănâncă, အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească4 Ei locuiesc în morminte și înnoptează în locuri tainice, mâncând carne de porc și având în vase zeamă din bucate necurate. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20184 Acest popor stă în morminte și rămâne noaptea în locuri secrete. Acolo consumă carne de porc și are alimente necurate în vasele lui. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20204 care locuiește în morminte și petrece noaptea în locuri ascunse; consumă carne de porc și zeamă impură este în vasele lor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 care locuiește în morminte și petrece noaptea în peșteri, mâncând carne de porc și având în străchini bucate necurate, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19314 care șade între morminte și înoptează în locuri ascunse, mâncând carne de porc și în vasele sale este zeamă de lucruri urâcioase; အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Aceia care se sfințesc Și în grădini se curățesc, Dar se adună cu cei care Vor folosi pentru mâncare Carnea de porc, sau se hrănesc Cu șoareci, ori se dovedesc A mânca lucrurile-oprite Cari urâciune sunt privite, În vremea ‘ceea au să piară, Căci nu vor fi lăsați în țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.
Din gură, sângele-i voi scoate Și urâciunile lui toate Cari între dinți i se găsesc Și idolești se dovedesc, Pentru a fi și el, din viță, Numai o simplă rămășiță Pentru Acel care, mereu, Este al nostru Dumnezeu; Să fie precum se arată O căpetenie aflată În Iuda, iar Ecronul poate, Ca Iebusiții să arate.
Sau care este priceput, Descântece, de-a fi făcut; Și să nu fie nimenea Dintre cei care vor putea Să-ntrebe – când vor ca să cheme – Duhuri de morți, în orice vreme; Necontenit, vegheați apoi, Ca să nu fie printre voi, Nimeni din cei ce folosesc Ghiocul, sau care vorbesc Cu morții și-ntrebări le pun.