Isaia 65:3 - Biblia în versuri 20143 Spre un popor care-Mi stârnește Mânie, căci el dăruiește Jertfe-n grădini și-apoi se duce, Tămâie, pentru a aduce, Ca să o ardă ăst popor, Pe-acoperișul caselor. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească3 Sunt un popor care Mă provoacă la mânie, pe față, continuu, aducând jertfe în grădini și arzând tămâie pe altare din cărămidă. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20183 Mi-am întins mâinile spre un popor care nu încetează să Mă provoace în mod direct aducând sacrificii în grădini și arzând tămâie pe altare făcute din cărămidă. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20203 un popor care mă provoacă mereu pe față, care aduce jertfe în grădini și arde tămâie pe cărămizi, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 spre un popor care nu contenește să Mă mânie în față, aducând jertfe în grădini și arzând tămâie pe cărămizile de pe acoperiș, အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19313 un popor care mă întărâtă necurmat la mânie în față; care jertfește în grădini și arde tămâie pe cărămizi; အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Aceia care se sfințesc Și în grădini se curățesc, Dar se adună cu cei care Vor folosi pentru mâncare Carnea de porc, sau se hrănesc Cu șoareci, ori se dovedesc A mânca lucrurile-oprite Cari urâciune sunt privite, În vremea ‘ceea au să piară, Căci nu vor fi lăsați în țară. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”
Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.
Eu am jurat și-aveam de gând Să-i duc în țara minunată Ce trebuia a le fi dată. Atuncea, ei și-au aruncat Ochii spre dealuri și-au cătat Orice copac verde, stufos, Ca să-și aducă – ne-ndoios – Acolo, jertfele pe care Le voiau daruri de mâncare, Jertfe prin cari M-au mâniat. De-asemenea și-au mai lăsat Miresme-n locurile-acele, Pe cari le-au ars și-apoi, prin ele, Gânditu-s-au că au putut Să facă un miros plăcut. Adus-au și câte-o măsură Din jertfele de băutură.