Isaia 64:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Minunile ce le-ai făcut, Nicicând nu s-au mai fost văzut. De ele, nu a auzit Nimeni să se fi povestit, Căci în afara Ta, vreodată, N-a fost vreun dumnezeu să poată A face lucruri de-acest fel, Pentru cei cari se-ncred în el, Așa precum Tu ai făcut, Pentru cei care Te-au crezut.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Încă din vechime nimeni n-a auzit, nici n-a pomenit, și niciun ochi n-a văzut un alt Dumnezeu în afară de Tine, Care să lucreze pentru cei ce-L așteaptă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Din timpuri străvechi nu s-a știut, nicio ureche nu a auzit și niciun ochi nu a văzut vreun alt Dumnezeu care să fie ca Tine – capabil să acționeze în favoarea celor care Îl așteaptă!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Tu vii în întâmpinare celui care se bucură și face dreptatea [umblând] pe căile tale și aducându-și aminte de tine. Iată, tu te-ai mâniat și noi am păcătuit împotriva ta dintotdeauna. Oare vom mai fi mântuiți?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Căci din veac n‐au auzit, nici n‐au prins cu urechea, nici ochiul n‐a văzut un Dumnezeu afară de tine, care să lucreze pentru cel ce‐l așteaptă.

Isaia 64:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 49:18

În sprijinul lui Dumnezeu, Are nădejde duhul meu.

Esdra 9:7

De când părinții ne-au trăit Și până azi, ne-am dovedit – Fără-ncetare – vinovați. Tocmai de-aceea, am fost dați În mâinile străinilor, Drept pradă săbiilor lor. De-aceea, robi am fost luați Și de rușine-am fost lăsați. De-aceea, fost-am jefuiți Și printre neamuri risipiți.

Psalmi 103:18

Această bunătate – iată – De-asemenea e arătată Față de cei care păzesc Al Său cuvânt și împlinesc Poruncile lui Dumnezeu Și legământul Lui, mereu.

Psalmi 130:5

În Domnul, am nădejdea eu Pentru-al meu suflet, tot mereu, Și-aștept făgăduința Lui.

Psalmi 31:19

Iată, nebănuit de mare E bunătatea cea pe care Tu o păstrezi, spre-a face bine Celor care se tem de Tine, Căci din ea, parte, ai făcut La toți cei care Te-au crezut!

Psalmi 62:1

Numai în Domnul Dumnezeu Se-ncrede-acum sufletul meu, Căci El îmi e sprijinitor,

Isaia 25:9

În acea zi, când se adună, Poporu-ntreg are să spună: „Acesta este Dumnezeu, În cari ne-am încrezut mereu, Ca mântuire să primim! Acum, hai să ne veselim În mântuirea cea pe care A dat-o pentru fiecare!

Isaia 30:18

„Dar Dumnezeu o să voiască, De voi, să Se milostivească. În bunătatea Lui cea mare, O să arate îndurare, Căci El e drept, necontenit. De cei care-au nădăjduit În El, ferice o să fie, De-acum și până-n veșnicie!

Isaia 40:31

Dar cei care și-au așezat Nădejdea-n Domnul, își sporesc Puterea și o înnoiesc. Apoi, precum un vultur zboară. La fel ca și o căprioară, Aleargă și nu obosesc. Umblă, însă nu ostenesc.”

Isaia 59:12

Fărădelegile, pe care Le-am făptuit fără-ncetare, În a Ta față se găsesc. Păcatele mărturisesc Despre călcările de lege. La fel, a noastră făr’delege Este cu noi, necontenit, Și știm ce rele-am făptuit.

Isaia 66:8

Cine a auzit, cumva, Vreodată, de așa ceva? Se poate, oare, să apară Doar într-o zi numai, o țară? Un neam se naște dintr-odată? Abia fusese apucată, De munci, fiica Sionului – De chinul zămislitului – Când iată că a și născut Și de fii, parte a avut!

Daniel 9:15

Acum, Tu care ești, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Care ai scos al Tău popor Din mâna Egiptenilor Prin brațul Tău puternic, tare, Și Ți-ai făcut un Nume mare, Așa cum astăzi e știut Și-n tot pământul cunoscut, Află că am păcătuit Și făr’delegi, am săvârșit.

Daniel 9:5

Tu știi că am păcătuit! Nelegiuiri, am săvârșit! Răi și-ndărătnici, ne-ncetat, Cu toții, noi ne-am arătat. De la porunci, ne-am abătut Și de asemeni n-am ținut Orânduielile lăsate De Tine, spre a fi urmate.

Daniel 9:8

A noastră față se cuvine Ca să se umple de rușine! Da, nouă, împăraților, Mai marilor, părinților, Căci împotrivă-Ți, negreșit, Cu toții am păcătuit!

Osea 7:7

Toți ard așa ca un cuptor; Astfel, judecătorii lor Sfârși-vor prin a fi mâncați Și cad toți ai lor împărați. Nici unul nu Mă ia în seamă, Pentru că nimeni nu Mă cheamă.

Zaharia 10:9

Printre popoare-i risipesc Și-acolo unde se găsesc, De Mine au să-și amintească. Cu-ai lor copii au să trăiască Și au să se întoarcă-apoi.

Matei 25:34

Când va sfârși alegerea, Celor, în dreapta Lui aflați, Le-a spune: „Binecuvântați Ai Tatălui Meu, hai, veniți, Căci trebuie să moșteniți Împărăția, pregătită, De când e lumea întocmită.

Luca 2:25

Ierusalimul găzduia, Un om curat, ce se vădea De Duhul Sfânt călăuzit Și Simeon era numit. De multă vreme-aștepta el, O mângâiere-n Israel.

Ioan 14:3

După ce-am să vă pregătesc Locul, Mă-ntorc, căci Eu voiesc, Cu Mine-acolo, să vă iau, Să fiți, unde Eu am să stau.

Romani 8:19

De-asemeni, toată firea, iată, Cu o dorință înfocată, Așteaptă-a fi descoperiți Fiii lui Dumnezeu, iubiți.

1 Corinteni 1:7

Așa că, după cum vedeți, Voi, nici o lipsă, nu aveți, De nici un fel de dar, când stați Și, pe Hristos, Îl așteptați.

1 Tesaloniceni 1:10

Și să Îl așteptați, mereu, Pe Fiul Său, din cer, de sus – Adică, pe Hristos Iisus, Pe care, El L-a înviat, Când, dintre morți, L-a ridicat – Prin care, izbăviți, apoi, De-a Lui mânie, suntem noi.”

1 Timotei 3:16

Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”

Evrei 11:16

Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.

Iacov 5:7

Voi, fraților, doresc să știți, Ca răbdători să vă vădiți – Cu o răbdare-ndelungată – Până când Domnul se arată. Pildă luați dar, fraților, De la plugar, cum, răbdător, Așteaptă rodul scump, pe care, Pământul, să îl deie, are; Așteaptă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie.

1 Ioan 4:10

Iubirea – vă spun lămurit – Nu stă în faptul c-am iubit – Noi, oamenii – pe Dumnezeu, Ci în aceea că, mereu, El ne-a iubit, pe noi, și-a dat, Drept jertfă pentru-al nost’ păcat, Pe Fiul Său, de-a ispășit Ceea ce noi am săvârșit.