Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 63:3 - Biblia în versuri 2014

3 „Eu am călcat în teasc, vezi bine, Și nici un om n-a fost cu Mine. Pe toți, în teasc, Eu i-am călcat, Căci eram tare mâniat, Iar al lor sânge a țâșnit Și hainele Mi le-a mânjit.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

3 ‒ Eu singur le-am călcat în picioare, ca în presa de vin, iar dintre popoare n-a fost nimeni cu Mine. Le-am călcat în picioare în mânia Mea, le-am zdrobit în furia Mea. Sângele lor Mi-a stropit hainele și Mi-am pătat toate veșmintele.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 „Eu singur am călcat în teasc; și când am făcut acest lucru, nu a fost cu Mine niciunul dintre celelalte popoare. Le-am călcat când eram mânios. Le-am călcat în picioare fiind supărat. Sângele lor Mi-a stropit hainele; și astfel, Mi le-am pătat pe toate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Eu singur le-am călcat în teasc și dintre popoare nu era nimeni cu mine. Le-am călcat în mânia mea și le-am zdrobit în furia mea. Sângele lor a țâșnit pe hainele mele și toată îmbrăcămintea mea mi-am pătat-o.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 „Eu singur am călcat în teasc și niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea și i-am zdrobit în urgia Mea; așa că sângele lor a țâșnit pe veșmintele Mele și Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Am călcat singur în teasc și nimeni din popoare nu era cu mine; da, le‐am călcat în mânia mea și i‐am strivit în furia mea; și sângele lor este stropit pe hainele mele și mi‐am mânjit toată îmbrăcămintea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 63:3
18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Își va lega, de vrejul viței, Măgarul. Mânzul măgăriței, De cel mai bun butuc aflat În sânul viei, e legat; Hainele-n vin – fără-doială – Întotdeauna, și le spală. În sângele de struguri dat, Mantaua își va fi spălat.


Iar Iehu, astfel, a vorbit: „Pe Izabela s-o luați Și jos, voiesc s-o aruncați!” Oameni-aceia au făcut Așa precum li s-a cerut: Pe Izabela au luat-o Și pe fereastră-au aruncat-o. Sângele-ndată i-a țâșnit Și cai și ziduri a stropit. Iehu s-a repezit, călare, Și a călcat-o în picioare.


Smerește-i doar cu o privire! Zdrobește-i pe cei răi din fire!


Doar Dumnezeu e-Acela cari Ne-ajută-a face isprăvi mari. Vrăjmașii, o să ni-i zdrobească Și are să îi nimicească.


Căci este-o zi de-nvălmășire Și de necaz și de zdrobire, Trimisă de Cel cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu, Peste-a vedeniilor vale. Cad toate zidurile tale, Iar țipătul durerii crunte Urcă din vale, către munte.


Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.


Cununa ‘ceea îngâmfată, Din Efraim, va fi luată Și spulberată în picioare,


Neprihănirea L-a-mbrăcat, De parcă e împlătoșat. Din mântuire e făcut Coiful ce-l poartă. Și-a țesut Straiul, numai din răzbunare Și-apoi mantaua ce o are, Din gelozie-i însăilată.


Călcat-am astfel, în picioare, Plin de mânie-atunci, popoare. Mânia Mea le-a îmbătat Și al lor sânge l-am vărsat.”


Domnul trântit-a la pământ, Pe cei care, viteji, îmi sânt. O oaste, a strâns El apoi, Și împotrivă-mi, cu război, Ea a pornit, să mă lovească Și tinerii să-mi nimicească. Precum în teasc, Domnu-a călcat, Peste cea care s-a chemat A fi drept fiica cea pe care Neamul Iudeilor o are.


Seceri, în mâini, să vă luați Și-ncepeți ca să secerați, Pentru că secerișul – iată – În astă vreme, copt se-arată! Veniți și călcați în picioare, Căci și linuri și tocitoare Ajuns-au pline a fi iară, Încât acuma dau pe-afară! Căci mare-i răutatea lor!


Lucrul acesta, negreșit, Atuncea când va fi zărit, Pe cea care-i vrăjmașa mea, Rușinea-ndat’ o va umplea Și îmi va zice: „Unde-i oare, Al tău Domn? Unde e Cel care Îți este ție, Dumnezeu?” Încredințat mă aflu eu, Că împlinită-mi voi vedea Dorința mea, față de ea. Eu știu că-n acea vreme are A fi călcată în picioare, La fel precum este călcat Noroiu-n uliță aflat.


Asemenea vitejilor Care zdrobesc sub pașii lor Noroiu-n ulițe aflat, Vor fi cu toți, căci ne-ncetat, Domnul cu ei are să fie Și-i va-nsoți în bătălie. Toți călăreții încercați Au să rămână rușinați.


Sub ale voastre tălpi, apoi, Pe cei răi îi veți strivi voi, În ziua ‘ceea rânduită Care de Mine-i pregătită” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ