Isaia 62:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Cei care strâng grâul acel, Aceia vor mânca din el Și laudă lui Dumnezeu, Au să-I aducă, tot mereu. Cei ce fac vin, de-asemenea, Vor fi acei cari îl vor bea, În curțile cele pe care Locașul Meu cel sfânt le are.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ ci cei ce adună grânele le vor și mânca și-L vor lăuda pe Domnul, iar cei ce adună strugurii vor bea mustul în curțile Sfântului Meu Lăcaș“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ ci aceia care recoltează grâul, îl vor și mânca și Îl vor lăuda pe Iahve. Iar cei care adună strugurii, vor bea vinul în curțile sfântului Meu sanctuar!»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Căci cei care l-au adunat îl vor mânca și-l vor lăuda pe Domnul și cei care l-au strâns îl vor bea în curțile sanctuarului meu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Ci cei ce vor strânge grâul, aceia îl vor mânca și vor lăuda pe Domnul și cei ce vor face vinul, aceia îl vor bea în curțile Locașului Meu celui Sfânt.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Ci cei ce l‐au adunat îl vor mânca și vor lăuda pe Domnul și cei ce l‐au cules îl vor bea în curțile sfântului meu locaș.

Isaia 62:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Isaia 55:2

De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.

Isaia 65:13

De-aceea, Domnul Dumnezeu Vorbit-a-n acest fel: „Mereu, Ai Mei robi – iată – sunt hrăniți, Dar voi aveți să flămânziți. În timp ce robii Mei vor bea, Parte de sete veți avea. Când ei avea-vor bucurie, Vouă rușine-o să vă fie.

Isaia 65:21

Poporul case-o să zidească, În care o să locuiască. Vii va sădi acest popor Și va mânca roadele lor.

Isaia 65:22

Nu vor zidi casele-acele, Ca să stea alți-apoi, în ele. Nici vii nu au ca să sădească Și alții să le folosească, Pentru că-ntregul Meu popor, Asemenea copacilor Va viețui și bucuros Are a fi, neîndoios, De lucrul care a știut, Cu mâna lui, să-l fi făcut.

Ieremia 31:5

Pe înălțimile pe care Țara Samariei le are, Vei sădi vii și-al tău popor O să mănânce roada lor.

Езекиел 40:14

A măsurat tinda pe care Poarta cea de la curte-o are Și-n felu-acesta se văzuse Că douăzeci de coți avuse. Tinda-ntr-o curte se sfârșea, Cari poarta o împrejmuia.

Ioel 2:26

Atuncea, voi o să mâncați Și-astfel o să vă săturați. Numele Celui cari, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Aveți să-L lăudați apoi, Căci minuni face pentru voi. N-am să îngădui, de ocară, Al Meu popor s-ajungă iară!

Zaharia 3:7

„Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „De umbli pe căile Mele, Păzind poruncile acele Pe care Eu le-am rânduit, Află atunci că, negreșit, Vei judeca și Casa Mea Și-asemenea vei priveghea Asupra curților acele Cari se vădesc drept ale Mele. Te las să intri împreună Cu cei care aici se-adună.

Deuteronom 12:12

Acolo, să vă adunați Cu-ai voști’ și să vă bucurați, În fața Domnului apoi. Copiii vă vor fi cu voi Și robii voști’ de-asemenea. Levitul care o să stea Acolo, va veni apoi, Ca să se bucure cu voi, Pentru că el – precum se știe – Nu are parte de moșie, În țara ce o s-o primiți, Pe care o s-o stăpâniți.

Deuteronom 12:7

Veți merge dar, la locul Lui, Și-acolo-n fața Domnului, Voi, jertfele, să le mâncați. Acolo, să vă bucurați Cu toți ai voști’, fără-ncetare, Pentru orișice bun cu care, Domnul v-a binecuvântat.

Deuteronom 16:11

În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.

Deuteronom 16:14

Atunci, vă veți bucura voi, De fii și fiice însoțiți, De cei ce sunt – de neam – Leviți, De robii care vă slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu voi alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi atunci, pe-al vost pământ, Și de cei care străini sânt.