Isaia 62:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Atunci nu vei mai fi numită, Ca mai ‘nainte, „Părăsită”, Și nici pământul n-o să-ți fie Privit precum e o pustie. Te vor numi „Plăcerea Mea Se află, tot mereu, în ea”. „Beula”, tu vei fi chemată Ceea ce-nseamnă „Măritată”.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Nu te vor mai numi «Cea părăsită», iar țara ta n-o vor mai numi «Pustietate», ci te vor numi «Plăcerea Mea este în ea», iar țara ta o vor numi «Măritată», pentru că Domnul Își va găsi plăcerea în tine, iar țara ta va fi măritată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ Nu te vor mai numi «Cea abandonată»; și nu vor mai numi țara ta «Deșert»; ci te vor numi «Satisfacția Mea este în ea», iar țara ta va fi numită de ei «Măritată» – pentru că lui Iahve îi va plăcea de tine și țara ta va fi măritată.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Nu ți se va mai spune „Părăsită” și țara ta nu va mai fi numită „Devastată”, căci ți se va spune „Plăcerea mea este în ea” și țării tale, „Măritată”, pentru că Domnul și-a găsit plăcerea în tine și țara ta va avea un soț.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Nu te vor mai numi „Părăsită”, și nu-ți vor mai numi pământul un pustiu, ci te vor numi „Plăcerea Mea este în ea” și țara ta o vor numi Beula (Măritată), căci Domnul Își pune plăcerea în tine și țara ta se va mărita iarăși.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Nu te vei mai numi: Părăsită. Nici țara ta nu se va mai numi: Pustiită. Ci te vei numi: Plăcerea mea este în ea. Și țara ta: Măritată. Căci Domnul are plăcere în tine și țara ta va fi măritată.

Isaia 62:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 149:4

Căci Dumnezeu, plăcere, are De-al Său popor și îndurare Le dă celor nenorociți, Pentru că fi-vor mântuiți.

Psalmi 16:3

Sfinții din țară – ne-ndoios – Și omul cel evlavios, Plăcere-s sufletului meu.

Isaia 49:14

Sionul zis-a: „Negreșit, De Domnul fost-am părăsit, Căci Domnul este mâniat Și-acum pare că m-a uitat!”

Isaia 54:1

„Stearpo, tu poți fi fericită, Căci tu, să naști, nu ești silită! Fii plină dar, de veselie Și chiuie de bucurie, Căci n-ai durerile pe care Doar ceasul nașterii le are! Mai mulți fii are cea lăsată De soț, decât cea măritată. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 60:15

Chiar dacă fost-ai părăsită, Urâtă și disprețuită – Astfel încât nu mai trecea Prin a ta poartă nimenea – Te fac, podoabă, ca să fii, O pricină de bucurii Pentru al oamenilor ram, În veșnicii, din neam în neam.

Isaia 60:18

Nici vorbă nu o să mai fie, În țara ta, de silnicie. Nici pustiire, nici prăpăd – La tine – nu o să mai văd. Căci nu va mai fi nici un rău, Atuncea, în ținutul tău. Drept „Mântuire”, Eu numesc Zidul cu cari te-mprejmuiesc, Iar a ta poartă minunată, Drept „Laudă” va fi chemată.

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Isaia 62:12

Atuncea, ei vor fi chemați „Popor sfânt și Răscumpărați Ai Domnului”; ție-ți vor pune Un nume nou și îți vor spune Că ești „Cetatea căutată, Nepărăsită niciodată”.”

Isaia 62:2

Popoarele se vor uita Să vadă mântuirea ta, Iar împărații au să vină Să vadă slava ta divină. Un nume nou ți se va pune, Cum gura Domnului va spune.

Isaia 62:5

Așa după cum se unește – Atunci când se căsătorește – Un om și o femeie, iată, La fel se va-ntâmpla odată, Când toți ai tăi fii vor veni, Cu tine spre a se uni. Așa cum mirele era – Așa precum se bucura De-a lui mireasă – Dumnezeu O să Se bucure, mereu, De tine. Plin de veselie, Atuncea, El are să fie.”

Isaia 65:19

Eu Însumi, voi veni la voi Și la Ierusalim apoi, Am să Mă veselesc, mereu, Alături de poporul Meu. N-au să se-audă plânsete, Acolo, și nici țipete.

Ieremia 3:14

Fii răzvrătiți, acuma, voi Veniți degrabă înapoi, La Dumnezeul vostru Sfânt, Căci numai Eu, Stăpân, vă sânt. Eu sunt Acela care vreau, Pe unul dintre, voi să-l iau, Dintr-o cetate; pe alți doi Dintr-o familie-i iau apoi Și după ce am să v-adun Iar, în Sion am să vă pun.

Ieremia 32:41

Atunci, am să Mă bucur Eu, Să le fac bine tot mereu, Și-am să-i sădesc cu-adevărat, În țara cere li s-a dat Și-apoi, din tot sufletul Meu, Am să îi ocrotesc mereu.”

Ieremia 33:9

Când acea vreme o să vină, Astă cetate va fi plină De slavă și are să-Mi fie O pricină de bucurie, Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ. Ele afla-vor, cu mirare, Despre tot binele pe care Eu am să-l fac. Vor fi uimite Și-au să rămână-ncremenite, Când au să vadă fericirea Ce o voi da și propășirea.”

Езекиел 36:35

Atunci, cei cari au s-o privească, În acest fel au să vorbească: „Țara ce fost-a pustiită Poate a fi asemuită Doar cu grădina minunată Care, Eden, este chemată. Cetățile ei, dărâmate Și pustiite și surpate, Ajuns-au iarăși întărite Și iată-le azi, locuite!”

Osea 2:21

Domnul a zis: „În acea zi, Voi asculta; va auzi Cerul, ce rugi s-au înălțat, Pentru că fi-va ascultat Pământul cari, la rândul lui,

Osea 2:22

Ascultă glasul grâului, Glasul de must și untdelemn. Toate apoi, ca la un semn, Vor asculta de Izreel.

Țefania 3:17

Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.

Maleahi 3:12

„În vremea ‘ceea, o să fiți, De către neamuri, fericiți, Pentru că o plăcută țară Ajunge-veți ca să fiți iară” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Ioan 3:29

Mireasa este-a mirelui; Prietenul acestuia, Ce bucurie va avea, Că șade-alăturea de mire, Putând s-asculte-a sa vorbire! Acum, această bucurie Care îmi este dată mie – Aflați dar – că este deplină Și, veșnic, ea are să țină.

2 Corinteni 11:2

Căci sunt gelos, pe voi, dar ea – Adică, gelozia mea – E după voia Domnului, Pentru că eu – în fața Lui – Cu un bărbat, v-am logodit Și-n acest fel, v-am pregătit Ca să vă-nfățișez, pe voi, În fața lui Hristos apoi, Ca pe-o fecioară, prea curată.

Deuteronom 30:9

Cu bunătăți, al vost’ popor, De Dumnezeu, va fi umplut. În urmă, El va fi făcut Să propășească, ne-ncetat, Tot ceea ce veți fi lucrat, Rodul din pântece ieșit, Rodul din turme provenit Și roadele pământului. Apoi, în bunătatea Lui, Al vostru Domn și Dumnezeu O să se bucure, mereu, De fericirea căpătată, Precum se bucurau odată – De fericirea ce-o aveau – Ai tăi părinți, pe când trăiau.

Evrei 13:5

Banii, nicicând, să nu-i iubiți, Ci vreau ca să vă mulțumiți Cu ce aveți, căci El a zis – Iar în Scripturi se află scris – Că „Nicicând, n-am să te las Eu, Ci te voi însoți, mereu. În nici un chip, nu șovăiesc, Și n-am ca să te părăsesc”.

1 Petru 2:10

Pe voi, pe toți dar, fraților, Pe voi cari n-ați fost un popor, Însă acum sunteți, mereu, Popor ales de Dumnezeu; Pe voi, cari parte n-ați avut De îndurare, și-ați văzut Cum că acuma, vi s-a dat – Căci îndurare-ați căpătat.

Revelația 21:2

Apoi, din cer, văzut-am eu, Cum vine, de la Dumnezeu, Cetatea sfântă – care știm Că e noul Ierusalim – Ca o mireasă-mpodobită, Pentru al ei bărbat, gătită.