Isaia 60:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Sunt așteptat, cu nerăbdare, De-ostroavele aflate-n mare. Corăbiile care sânt Din Tarsis – de pe-al său pământ – În frunte stau, gata apoi Ca să-i aducă înapoi, De pe îndepărtate căi, Pe cei cari sunt copii ai tăi. Argint și aur vor avea Să mai aducă, să le dea Pentru Numele Domnului, Pentru Numele Sfântului Pe cari Îl are Israel. El este Domnul tău, e Cel Care pe tine te iubește. El e Cel cari te proslăvește.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁹ Într-adevăr, insulele Mă vor aștepta, iar corăbiile de Tarșiș sunt cele dintâi care îți aduc fiii de departe, împreună cu argintul și aurul lor, pentru Numele Domnului, Dumnezeul tău, și pentru Sfântul lui Israel, căci El te-a împodobit cu glorie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Teritoriile de lângă mare Mă așteaptă; iar corăbiile de Tarșiș sunt primele care îți aduc fiii de la mari distanțe împreună cu argintul și cu aurul lor – pentru numele Dumnezeului tău care se numește Iahve, pentru Sfântul lui Israel – pentru că El te-a împodobit cu glorie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Insulele mă așteaptă și corăbiile din Tarșíș de odinioară îi aduc pe fiii tăi de departe cu argintul și aurul lor, pentru numele Domnului Dumnezeului tău, pentru Sfântul lui Israél, pentru că el te-a glorificat.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ Căci pe Mine Mă așteaptă ostroavele, și corăbiile din Tarsis sunt în frunte, ca să aducă înapoi, de departe, pe copiii tăi, cu argintul și aurul lor, pentru Numele Domnului Dumnezeului tău, pentru Numele Sfântului lui Israel, care te proslăvește.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Da, ostroavele mă vor aștepta și mai întâi corăbiile din Tarsis, ca să aducă pe fiii tăi de departe, argintul lor și aurul lor cu ei, pentru numele Domnului Dumnezeului tău și pentru Sfântul lui Israel, căci te‐a slăvit.

Isaia 60:9 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 9:27

Domnul, apoi, cu dărnicie, Pământuri – lui Iafet – să-i dea Și în al lui Sem cort, să stea! Cât de acel făptuitor – Canaan – sa fie robul lor!”

1 Regi 10:1

Împărăteasa cea pe care Ținutul Seba-n frunte-o are, De Solomon, a auzit, Pentru că zvonul s-a lățit Despre înțelepciunea lui Și despre slava Domnului. La Solomon, ea a venit, Căci, să încerce, a voit, De-s drepte vorbele acele, Prin întrebări multe și grele

1 Regi 10:22

Căci Solomon pe mare-avea Corăbii multe și făcea Negoț cu Tarsul. Lângă ele, Erau corăbiile-acele Pe cari Hiram le-a construit. Din Tars, corăbii au venit O dată la trei ani. În ele, Purtau corăbiile-acele, Aur și mult argint curat. Fildeș apoi au mai purtat, Multe maimuțe, după care Păuni, în număr foarte mare.

1 Regi 22:48

La Tars, corăbii s-au făcut, Cu care Iosafat a vrut, Pân’ la Ofir, ca să se ducă, De unde, aur, să aducă. La Ețion-Gheber apoi, Corăbiile cele noi S-au sfărâmat și n-a putut S-aducă aur, cum a vrut.

1 Regi 8:41

Atuncea când străinul vine, Pentru al Tău Nume, la Tine –

Psalmi 48:7

Fugit-au toți, înspăimântați, De parcă sunt, de vânt, luați, De vântul care s-a pornit Să bată dinspre răsărit, Sfărâmând corăbiile care, Din Tarsis, au plecat pe mare.

Psalmi 72:10

Cei care fi-vor împărați În Tarsis – sau cei așezați Peste ostroave să domnească – Biruri și dări au să plătească. Cei care-n Seba-mpărățesc – Sau cei care-n Saba domnesc – Cu multe daruri au să vină.

Psalmi 97:1

Pământu-ntreg se veselește, Pentru că Domnu-mpărățește! Ostroavele sunt bucuroase!

Exodul 33:19

Domnul răspunse: „Am să fac Așa precum e al tău plac: Prin fața ta, tu vei vedea, Cum trece frumusețea Mea Și voi chema Numele Meu ‘Naintea ta; pentru că Eu Mă-ndur numai de cine vreau Și cui doresc, milă îi dau!”

Proverbe 18:20

Prin rodul gurii omului, E săturat și trupul lui.

Isaia 11:11

În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.

Isaia 2:16

E împotriva tuturor Corăbiilor mărilor Care în Tarsis sunt aflate Și-a lucrurilor minunate Care astfel au fost făcute, Încât sunt, la privit, plăcute.

Isaia 24:15

„Să proslăviți Numele Lui, Acolo unde se vădește Cum că lumina strălucește! Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu! Ostroavele aflate-n mare Să caute, fără-ncetare, Să-L preamărească pe Acel Cari îi e Domn, lui Israel!”

Isaia 42:10

Pe Domnul să Îl lăudați Și-un cântec nou să Îi cântați Voi cari, pe mări, hălăduiți Și cei ce-n mare locuiți! Ostroavelor, cântați și voi, Cu-ai voști’ locuitori apoi!”

Isaia 42:4

Nu va slăbi lucrare Sa, Fiindcă nu Se va lăsa Până când fi-va-nscăunată Dreptatea pe pământ și, iată, Nădăjduiesc în legea Lui Ostroavele pământului.”

Isaia 43:4

Află dar, că te prețuiesc Și pentru că Eu te iubesc, Am să dau oameni pentru tine. De-asemenea, ia seama bine, Popoarele la schimb vor sta, Căci le dau pentru viața ta.

Isaia 43:6

Spre miazănoapte-am să privesc Și-n acest fel am să vorbesc” „Ce e al Meu, dă înapoi!” Spre miazăzi, voi zice-apoi: „Să nu oprești, să nu apuci Pe fiii Mei, ci să-i aduci Din țările îndepărtate, La margini de pământ aflate. Să Îmi aduci fiicele mele, ‘Napoi, din țările acele.

Isaia 46:13

Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”

Isaia 49:1

„Mă ascultați ostroavelor, Precum și voi, popoarelor Ce vă aflați în depărtare! Aflați că Domnul e Cel care, Din sânul mamei, M-a chemat Și-atuncea când M-am arătat Din al ei pântec, M-a numit.

Isaia 49:22

Așa vorbește Dumnezeu: „Cu mâna, semn, voi face Eu, Spre neamurile de sub soare. Am să-Mi înalț, către popoare, Steagul, iar ele, înapoi, Pe brațe-i vor aduce-apoi Pe ai tăi fii. De-asemenea, Fiicele tale vor avea Loc, pe-ai lor umeri, când, la voi, Le vor aduce, înapoi.

Isaia 51:5

Neprihănirea Mea cea mare Aproape e, de fiecare, Iar mântuirea Mea, de-ndată, În fața voastră se arată. Aflați dar că brațele Mele Se vor vădi a fi acele, Cari trebuie-a chema, odată, Popoarele, la judecate. În Mine doar, își vor avea Ostroavele încrederea.

Isaia 55:5

Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”

Isaia 57:17

Din pricina păcatului Făcut de lăcomia lui, M-am mâniat și l-am lovit Și supărat, l-am părăsit. Atunci, el cari s-a arătat Drept răzvrătit, netulburat Văzutu-și-a de a lui cale, Cum i-a plăcut inimii sale.

Isaia 60:4

Ridică-ți ochii! Te rotește Și împrejurul tău privește! Toți se adună – cum vezi bine – Și-apoi se-ndreaptă către tine! Feciorii tăi, în graba mare, La tine vin, din depărtare. Fiicele tale-s ajutate Căci sunt, pe brațe-apoi, purtate.

Isaia 60:6

Mulțime de cămile, iată, Te vor acoperi de-ndată. Și dromadere se adună, Din Madian, ca împreună Cu cele cari din Efa sânt, Să vină pe al tău pământ. Toți cei din Seba au să vie Aducând aur și tămâie, Vestind lauda Domnului.

Isaia 66:12

Iată cuvântul Domnului: „Pacea, am s-o îndrept mereu, Către Ierusalimul Meu, Precum apele unui râu. Asemenea unui pârâu Ce a ieșit din matcă, are Să vină și slava cea mare A neamurilor, către el. De-aceea, în timpul acel, Cu toții fi-veți alăptați, Pe brațe duși și dezmierdați, Căci pe genunchi ei vă vor ține, Ca astfel să vă fie bine.

Ieremia 3:17

În vremea ‘ceea minunată, Ierusalimul o să fie Al Domnului jilț de domnie, Iar neamurile – câte sânt Pe fața-ntregului pământ – Au să se-adune-n sânul lui, În Sfântul Nume-al Domnului, Și nu se vor lăsa purtate De-ndemnurile rele-aflate În inimile lor. Astfel,

Ieremia 30:19

Din mijlocul poporului, Către înaltul cerului, Doar strigăte de veselie, Cu mulțumiri și bucurie, Au să răzbată ne-ncetat. Eu îi voi înmulți de-ndat’, Căci mila Mea o să vegheze Mereu, să nu se-mpuțineze. Nimeni n-o să-i disprețuiască Pentru că cinste-au să primească.

Езекиел 39:7

Numele-Mi sfânt va fi știut, Căci Îl voi face cunoscut În mijlocul lui Israel – Pentru că al Meu este el – Și nu-l mai las ca să greșească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească, Iar neamurile au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie, Că Eu sunt Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are!”

Miheia 4:13

Scoală, fiica Sionului! E timpul treieratului! Îți fac copită de aramă Și-un corn de fier, de bună seamă, Popoare multe să zdrobești, Iar prada ce o dobândești Să o închini Domnului Sfânt Care e Domn peste pământ!”

Miheia 7:12

Cum vin cei din Asiria. De-asemeni, cei care-au șezut În al Egiptului ținut Și pân’ la râu – cu toți cei care Sunt de la munte pân’ la mare – Spre tine au să se grăbească.

Țefania 2:11

Grozav va fi Domnul, cu ei, Iar pe cei cari sunt dumnezei Pe-acest pământ, El îi lovește – În orice loc – și-i nimicește. Apoi, oricine-n țara lui O să se-nchine Domnului, Cu tot poporu-acela care E pe ostroavele din mare.”

Zaharia 14:14

Pe Iuda o să îl găsim Că luptă la Ierusalim, Strângând averea tuturor Popoarelor neamurilor Cari împrejur vor fi aflate. Atunci, straie nenumărate, Va strânge. Aur va avea Și mult argint de-asemenea.

Luca 2:32

Lumină a Neamurilor Și slavă a lui Israel.”

Ioan 17:26

Numele Tău, Eu L-am făcut, Printre aceștia, cunoscut; Și-am să-L mai propovăduiesc, Căci, a Ta dragoste, doresc – Cu care Eu, necontenit, De către Tine-am fost iubit – De-acum, să fie, tot mereu, În ei, și-n ei, vreau să fiu Eu.”

Fapte 9:15

„Fă ce ți-am zis, căci l-am adus Să-Mi fie vas. L-am ales Eu, Să ducă-apoi, Numele Meu, În fața împăraților, Precum și a Neamurilor. De-asemeni, îl va duce el, Și fiilor lui Israel.

Galateni 3:26

Toți, fii ai Tatălui de Sus, Sunteți, prin crezul în Iisus.

Galateni 4:26

Ierusalimul cel de sus E însă-n libertate pus, Și-o spun pentru știința voastră, Precum că el e mama noastră.

Iosua 9:9

Ei au răspuns: „Robii tăi, iată, Vin dintr-o țară-ndepărtată, Căci auzit-au, tot mereu, De al tău Domn și Dumnezeu – De tot ceea ce a făcut În al Egiptului ținut,