Isaia 60:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Cine sunt cei cari, bunăoară, Asemenea norilor zboară, Asemeni porumbeilor Grăbiți spre porumbarul lor?

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁸ Cine sunt aceștia care zboară ca un nor și ca niște porumbei spre cuiburile lor?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Cine sunt aceștia care zboară ca niște nori și ca niște porumbei spre cuiburile lor?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Cine sunt aceia care zboară ca norii sau ca porumbeii, către sălașurile lor?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Cine sunt aceia care zboară ca niște nori, ca niște porumbei spre porumbarul lor?

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Cine sunt aceștia care zboară, ca un nor și ca porumbeii în porumbarele lor?

Isaia 60:8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Isaia 45:22

De-aceea zic Eu, către voi: Veniți la Mine, înapoi, Ca să puteți fi mântuiți Voi toți cei care vă găsiți La marginile de pământ, Căci Dumnezeu, numai Eu sânt!

Isaia 49:21

Când aste le vei fi văzut, Vei zice: „Cine i-a născut? Stearpă, fără copii eram Și izgonită mă găseam. Soartă de roabă am avut Dar cine, oare, i-a crescut? Eu singură, doar, am rămas. Unde erau, în acel ceas?”

Isaia 60:4

Ridică-ți ochii! Te rotește Și împrejurul tău privește! Toți se adună – cum vezi bine – Și-apoi se-ndreaptă către tine! Feciorii tăi, în graba mare, La tine vin, din depărtare. Fiicele tale-s ajutate Căci sunt, pe brațe-apoi, purtate.

Osea 11:11

Cei ce-n Egipt se află stând Au să alerge, tremurând, Ca și o pasăre în zbor. Din al Asirienilor Ținut, ieși-vor – bunăoară – Precum o pasăre ce zboară. În ale lor case, apoi, Să se așeze, face-voi” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Luca 13:29

Veni-vor mulți, din răsărit, Precum și de la asfințit; Din miazănoapte vor veni, Din miazăzi; s-or întâlni, Cu toți, în cerul Domnului Și vor ședea la masa Lui.

Evrei 12:1

„Acuma dar, dragii mei frați – Când ne aflăm înconjurați De-un nor de martori – să-ncercăm, Ca orice piedică s-o dăm Deoparte, să ne smulgem noi, Din mreaja de păcat și-apoi, Să alergăm, cu stăruință – Cu o puternică credință – În alergarea cea pe care, O are-n față fiecare.

Revelația 7:9

După aceea, m-am uitat, În jurul meu, și-am observat, O gloată mare, adunată, Ce nu putea fi numărată. Cei care-n gloată se aflau – Aceia care o formau – Au trebuit, luați să fie, Din orișicare seminție, Din orice neam și limbă-anume, Din orișice norod, din lume. La scaunul pentru domnie, Trebuia gloata, ca să vie, Să șeadă înainte lui, Precum și-n fața Mielului. Cei care-acolo se aflau, Cu ramuri de finic, erau, Mereu, în mâini, iar straiul lor Era de-un alb strălucitor.